luni, 1 septembrie 2014

A venit toamna

Este prima zi de toamna, mă simt ca un invatacel prima zi de scoală, ai emotii nestiind ce te asteapta pe mai departe dar speri ca va fi bine. Ultima zi din August a trecut, cu ea am lăsat sa plece si o serie din grijile si supărările mele, mă voi lasa acum in grija ta cu speranta ca vei avea grija de copilul speriat.
Toamna, anotimpul in care se numără bobocii.

sâmbătă, 30 august 2014

Toamna se numara bobocii

Azi este sambata 30.08.3014, penultima zi din vara si nu numai. 
Se spune ca toamna se numara bobocii, poate ca asa este, toamna anotimpul roadelor, toamna anotimpul peisajului pastelat, toamna anotimpul plin de insemnatate si durere.

M-am culcat aseara cu o dorinta si o speranta in suflet, as vrea sa fiu mai bun, sa am puterea de a accepta ce nu este de acceptat, de a vedea ceea ce nu vad, de a simti ceea ce trebuie simtit.

O ultima zi din vara si nu numai, ma simt ca o frunza pregatita sa paraseasca copacul, oricat de mult mi-ar placea sa stau si sa ma las purtat de adierea timpului, aleg sa cad, aleg sa urmez cursul firesc al naturii.

miercuri, 27 august 2014

O noua zi

Sunt obosit, ma simt ca un animal străpuns de o săgeata care isi cauta un loc ferit sa sufere. Parca si cerul fraternizează cu mine plangad pentru starea mea. Ploaia imi creează o stare greoaie de apăsare, parca in fiecare picătură este o părticică din mine care se izbește de pământ.
Sunt obosit, dar cu toate acestea ii mulțumesc lui Dumnezeu ca-mi permite sa fiu obosit, ca pot admira ploaia, ca exist si azi, ca am posibilitatea sa ma supăr, sa vorbesc, sa țip .....într-un final sunt fericit ca pot sa fac toate acestea.

Singurul meu cititor activ spunea ''dar fi odata fericit'' :), sunt fericit, dar ca orice om care face umbra acestui pământ am momente mai istovitoare, in care un business nu iese asa cum vrei sau când vrei tu, când te chinui sa înțelegi de ce oamenii fac lucruri fără sa gândească etc.

Nu mi-am închipuit niciodată ca poți sa suferi din cauza trecutului cuiva, rațional este sa suferi din cauza unui prezent, dar din cauza unui trecut nu am crezut ca este posibil, sincer nici nu va doresc asa ceva. Prezentul poate fi modificat/schimbat, trecutul nu poate fi decât constatat si luat ca atare.

Uffff, mi-am promis ca nu mai vorbesc despre subiecte trecute, uite ca fac ce fac si iar aduc aminte despre problema mea.

Bunnn, hai sa închei intr-o nota optimista ...... immm .... iți mulțumesc Doamne pentru tot ceea ce-mi dăruiești, inclusiv aceasta zi.

luni, 25 august 2014

Copilul din noi

Este atat de placut sa privesti cerul, sa vezi in albastrul infinit formele neregulate ale norilor care strabat cerul dintr-un colt in altul. Din cand in cand cate o pasare strabate campul vizual si imi starneste invidie, mi-as dori sa am libertatea ei, sa simt curentii de aer si sa ma bucur cum o faceam in copilarie cand mergeam cu bicicleta. In goana de a deveni adulti inocenta copilariei este inlocuita de ambitii si frustrari, idealuri si griji, oare cand uitam sa mai fim copii, cand incetam sa fim fericiti din lucruri marunte, cand incetam sa avem sinceritatea unui copil?
Din acel copil a ramas doar o ramasita, o ramasita incarcerata intr-o minte plina de idealuri, ambitii, frustrari si multe alte griji.

Oare cand am incetat sa fiu copil?

joi, 21 august 2014

Cafeaua de dimineata


Este dimineata, cu greu reusesc sa ma trezesc, ma uit la ceas si constat ca este 6:28, am o zi lunga si istovitoare. Verific telefonul sa vad daca misterioasa cititoare a comentat ceva, cu ochii carpiti de somn deabia reusesc sa citesc. Fac un dus sa ma desmeticesc, privesc soarele ce se oglindea pe nucul falnic din fata hotelului apoi ii raspund inainte sa plec.
Imi savurez cafeaua aburinda in racoarea diminetii simtind parca apusul acestei veri.
Seara, in drum spre hotel ma gandeam ca in timpul zilei am mai verificat de cateva ori telefonul sa vad daca a mai scris ceva, apoi m-am gandit de ce ma intereseaza daca mi-a scris.
Comunicarea, cheia tuturor intamplarilor, din comunicare se pot lega prietenii foarte frumoase, regrete foarte mari sau .....doar comunicare.
Inca ma gandesc la cafeaua de dimineata, aburul ei se inalta in racoare diminetii si in razele timide ale soarelui parca dorind sa-mi ureze '' Sa ai o zi frumoasa''


               
Sper ca si tu ai avut o zi frumoasa.

miercuri, 20 august 2014

Copacul martor

Azi am avut o zi grea, o intalnire importanta si multe ore de condus dar totul a parut mai usor datorita meleagurilor strabatute. Dealurile Transilvanene sunt de o splendoare rara, au o frumusete salbatica, neatinse de vreme si tehnologie. Satele sunt in mare parte neschimbate si la fel si obiceiurile oamenilor, sunt uluit cat de simplu isi duc traiul aceste persoane in aceste sate uitate de timp si lume. Spre deosebire de zombi tehnologiei preocupati de ultimul model de masina sau telefon, acesti oameni sunt mai aproape de Dumnezeu si cele sfinte.
Am trecut printr-o padurice ce mi-a adus aminte de copilarie, copaci zvelti ce lasa sa se vada printre trunchiurile lor frumusetea aramie a frunzelor cazute, tare mult mi-ar fi placut sa merg pe acest covor de frunze, din pacate m-am multumit decat cu privitul.
Vad atat de multe lucruri frumoase incat este greu de exprimat in cuvinte, peisaje ce trebuiesc vazute si nu povestite, din pacate le voi vedea singur continuand sa salut martorii existentei unor indragostiti, trecatori, muritori.

Ma bucur ca natura este martorul existentei noastre si nu invers.

marți, 19 august 2014

Judecata timpului

Azi, dupa mult timp, m-am trezit cu o senzatie de suflet usor, cu senzatia ca viata este mult prea scurta ca sa o irosesc pe lucruri neinsemnate.
Mi-as dori sa ma pot desprinde de tot zumzetul din jur, sa ma duc in leaganul copilariei si sa ascult corbii, vantul, linistea, acolo este singurul loc unde simt ca traiesc cu fiecare celula.
Imi este dor de simplitatea de la tara, de respectul oamenilor, de casele din barne de lemn, de mirosul fumului, de cantatul cocosului.
Este ciudat ca-mi este dor de asa ceva deoarece de mic am visat sa fiu mai bun, mai bun decat parintii mei, mai bun decat prietenii mei, mai bun decat colegii mei, mai bun decat mine, am fost intr-o continua competitie si cel mai aprig concurent al meu am fost chiar eu. Imi este dor de simpliatatea de la tara dar nu stiu daca as putea trai permanent in ea, am devenit un zombi al tehnologiei, un dependent de actiune.
Imi este dor sa iubesc si sa fiu iubit de un suflet curat, sa nu ma mai framant pentru lucruri ce nu pot fi schimbate, pentru lucruri ce nu-mi sunt cu adevarat necesare, pentru nimicurile vietii.

Pretuiti fiecare clipa ca si cum ar fi ultima, dar nu incetati sa fiti responsabili deoarece timpul nu poate fi dat inapoi si devine judecatorul nostru.