Scrisorile unor distrusi

July,

I do not intend to consider your words because I do not think they represent the July I met.
It is true we got in touch troughout Skype but I do not think it was by chance.
the time we spent together was short but I have never considered you as a you describe.
I consider you an honest and very nice person.
Please forgive me if I hurt you.

With full respect

Antonio

 

 

I appreciate you replayed to my email.

 

I have wrote you everything because since that time and now, I had time to think about everything and I have realized that I have made a big mistake by meeting you.

I didn't proved myself to be a serious women.

I have only confirmed what every stranger thinks about Romanian women and I am ashamed for doing that.

My mistake does not represent who I am, I was naive.

I was very naive and life has a very bad way showing us when we do something wrong.

So naive... and for example today I found out you age was not true. You lied about it. I cannot believe you lied about it. It tells so much about your character.

I have lost the only man that understood me. A man that I love with all my heart. He could not accept that I have act like a easy woman and I was capable to sleep with an old man. Now, even myself I cannot understand how I was capable doing that.
I told him everything, because I wanted to be sincere with him.

And today I am forced to accept that this man will be out of my life because of what I have done. He doesn't even wants to speak with me.
I regret sincerely the day I have met you. I regret everything that happened.
It will be the regret of my life, because I cannot turn back the time.

Masina timpului

Vi s-a intamplat sa doriti sa dati timpul inapoi pentru a schimba lucrurile?

Eu imi doresc sa dau timpul inapoi doar cu zece luni, sa plec ca de obicei de la serviciu, sa fac acelasi drum cu masina, in aceeasi companie, cu acelasi intrebari, dar cu mintea de acum. Mi-as dori atat de mult sa fi spus multumesc pentru companie si pentru clipele placute.

Prezentul ....... prezentul nu este rau, este doar dureros si uneori regret ca m-am incapatanat sa fiu un gentleman, m-am gandit ca eu nu fac asa, as fi preferat sa-mi incalc principiile in trecut decat sa o fac in prezent. Daca as fi spus sa definesc trairea din prezent ar suna cam asa: piele fina, zambet, naivitate, batran, masina, pasiune, un amalgam de cuvinte fara noima dar cu insemnatate foarte mare pentru mine. Ma uit in jur si vad puritate, acea puritate dupa care eu tanjesc dar eu ma incapatanez sa continui in durere si frustrare, trist dar adevarat.

As putea sa o iau de la capat, cu fluturi in stomac, cu zambete si vorbe cu subanteles, cu pasiune si nu in ultimul rand cu o pers la care sa ma gandesc cu drag. Nu stiu ce va aduce acest sfarsit de an, dar este posibil sa fie un nou inceput, o revenire la princeipii si valori morale.

 

Pana atunci nu am decat sa analizez prezentul si sa hotarasc daca acest prezent este ceea ce-mi doresc sau este doar un prag peste care trebuie sa trec si sa merg mai departe, un prag gaurit peste care esti nerabdator sa pasesti pentru a ajunge la un lucuru nou.

Timpul este stapanul nostru, el va decide cum vor evolua lucrurile, de noi depinde doar evolutia lucrurilor, cararea pe care o apucam.

Un dar numit vointa

 Cel mai simplu in viata este sa spui '' nu este posibil'', dar oare daca ne-am canaliza energia pentru a cauta solutii/rezolvari, nu ar fi mai simplu?
Am incercat si incerc sa rezolv cat mai multe situatii astfel incat cei dragi sa fie scutiti de stresul lor, dar uneori am nevoie de ajutor si atunci imi dau seama ca o situatie banala pentru mine este o adevarata provocare pentru ceilalti.
Nu, nu sunt un geniu, doar ca timpul te caleste si te face sa reactionezi mai rapid, mi-am dat seama ca timpul nu-mi este prieten si nu ma iarta, asa ca fiecare clipa conteaza, fiecare secunda trebuie exploatata si fructificata. Din pacate, nu toti stiu acest aspect si atunci cand sunt pusi in fata unei situatii la limita, prefera sa spuna  ''nu este posibil'' decat sa incerce sa rezolve situatia.
Nu stiu daca este in firea noastra, nu stiu daca eu am asteptari prea mari, dar stiu ca Dumnezeu s-a gandit la toate si ne-a inzestrat astfel incat sa putem rezolva mult mai mult decat credem noi ca este posibil, trebuie doar sa incercam.

Nu va lasati prada neputintei, timpul nu iarta...... tic tac ..... tic tac ...... tic tac......

Ramas bun scump trecut

 De ceva vreme tot incerc sa-ti scriu dar ..... am vazut ca esti intr-o relatie serioasa si nu vreau sa te rascolesc cu mailurile mele. Stiu foarte bine ca atunci cand eram impreuna ma deranja teribil sa stiu ca inca mai tineai legatura cu fosti parteneri sau cand te sunau la ore trecute de miezul noptii. Ma bucur pentru tine dar trebuie sa recunosc ca o particica din sufletul meu s-a intristat, am simtit ca am pierdut si ultima reduta, sunt constient ca acum vorbeste partea egosista din mine, dar cu toate acestea ma bucur ca ai gasit pe cineva cu care sa-ti petreci timpul si sa imparti bucuriile. Te voi avea in inima si in minte indiferent de timpul asternut. Te-am iubit sincer dar din pacate nu indeajuns de mult incat sa renunt la ceea ce aveam si sa o iau de la capat, nu pot decat sa-ti multumesc pentru timpul petrecut alaturi de tine, pentru toate clipele frumoase, chiar si pentru complexele, frustrarile si supararile oferite.

Mi-am dorit mereu sa fiu cel mai bun din viata ta, sexual, fizic, comportamental, nu stiu cat am reusit, la anumite aspecte clar nu am reusit dar ....... sa stii ca am incercat.

Mi-ai oferit multe clipe placute presarate pe alocuri cu amaraciunea naivitatii. 

Iti doresc sa ai parte de clipe placute, dragoste sincera, trairi intense, partide excelente, pasiune si nu in ultimul rand de sanatate sa te poti bucura de toate aceste minunatii.

Oricand vei dori sa vorbesti cu un prieten, iti voi fi alaturi si te voi sprijini.

 

Cu drag,

Casanova

 

Te iubesc natura!!!

Nu am mai scris de mult, asta nu inseamna ca timpul s-a oprit si in viata mea nu s-a intamplat nimic interesant, doar ca ...... o data cu toamna am intrat si eu intr-o stare de repaos. Imi duc viata intre doua femei, stiu ...... nu este o noutate pentru mine, dar de data aceasta este altfel, poate ca imbatranesc si dau lucrurilor mai multa importanta. Inca din adolescenta am fost destul de radical in relatii, dar o data cu trecerea anilor imi dau seama ca am inceput sa ma inmoi, sa las de la mine, nu stiu unde sa incadrez acest aspect, la intelepciune sau naivitate. Am ajuns la concluzia ca nu pretuim viata asa cm trebuie, avem tendinta de a da o importanta mult prea mare unori lucruri neimportante, unor clipe neimportante, unor vorbe neimportante, lasam sa fim afectati de nimicuri, cand ne dam seama cu adevarat de toate aceste aspecte, suntem deja la sfarsit de drum. Imi este din nou dor sa stau sa ascult linistea, sa ascult vantul, sa ascult corbii, sa simt ca ma contopesc cu natura, sa o pot imbratisa cu privirea si sa-i spun ca o iubesc.

Actorul propriei vieti

De ceva vreme ma tot bamtuie o intrebare, de ce inselam?

Am incercat sa-mi analizez propria-mi viata si mi-am dat seama ca sunt subiectiv, gasesc atat de multe scuze incat chiar cred ca sunt indreptatit sa insel. Ca sa elimin subiectivismul am inceput sa caut ceva explicatii pe net, din pacate nu am gasit nimic care sa satisfaca pofta neuronilor de informatii. Nu am gasit ce cautam, in schimb am gasit atatea povesti cu oameni inselati si oameni care au inselat, pareri de rau si dureri in cot. Mi-am dat seama ca suntem niste fiinte cu slabiciuni, fiinte care ne lasam foarte repede prada instinctului primar.

Din pacate am ajuns la o concluzie trista, toate relatiile ajung mai devreme sau mai tarziu in acelasi punct, acel puct al obisnuintei si al rutinei. Toate trairile de la inceput se pierd undeva pe drum, pasiunea incepe sa se stinga, dragostea se topeste si iubirea se evapora. Te trezesti langa aceeasi persoana fiind manat de obisnuinta si de frica de nou, speri ca maine va fi altfel asta pana cand intr-o zi o sa apara o persoana care-ti pare deosebita. Toti suntem deosebiti la inceput, dam tot ce putem, oferim timp, dragoste, pasiune, atentie, dupa aproximativ 3 ani totul se plafoneaza. In viteza de a realiza cat mai multe incepem sa pierdem cele mai importante elemente astfel incat ne trezim lipsiti de dorinta de a mai continua. Traim cu speranta ca intr-o zi vom gasi o persoana care sa fie asa cum ne dorim, dar ne este frica sa recunoastem ca nu avem puterea de a pune punct si de a lua-o de la capat. Ne place sa ne torturam emotional si sa zambim fortat, ne place sa credem ca totul este bine, ne place sa oferim jumatati de masura si sa gasim scuze pentru situatia noastra. Cand iti dai seama ca esti un strain in propria-ti relatie, incepi sa te minti ca maine va fi mai bine, apoi incepi sa te gandesti ce vor spune cunostintele daca renunti, in cele din urma ajungi sa te csatoresti fara sa recunosti ca te afli in locul nepotrivit. Astfel esti actorul propriei tale vieti, o viata plina de resemnare si tradare, o viata plina de adrenalina, dragoste si pasiune dar nu acolo unde trebuie, o viata plina de planuri, vise si dorinte alaturi de alta persoana.

Am citit si auzit multe scuze de inselat, am inselat deoarece bausem un pahar in plus, am inselat din curiozitate, am inselat din intamplare, dar nu am sa inteleg niciodata persoanele care au o aventuri fara sa aiba pretentii de la viata si nu in ultimul rand de la ei.

Maratonul vietii

 Azi sunt fara chef, fara vlaga, fara dorinta.. Vreau doar sa stau ghebos in scaunul de la birou, sa privesc in gol fara sa ma gandesc la ceva. Noroc cu situatiile tensionate care ma scot periodic din aceasta stare letargica.

Afara este frumos, ar merge o plimbare prin parc, sa-mi umplu plamanii cu mireasma D-nei Toamne si sa admir frunzele ruginii. Ma uit in jur si nu vad decat preocupare, si pe alocuri un zambet, o privire. Cred ca o data cu varsta uitam sa ne mai bucuram, intram in rutina vietii si credem ca asa trebuie sa fie, o viata falsa, o viata plina de griji, lipsuri si cu dorinte cat mai mari, parca am trai o mie de ani. Probabil chiar efemeritatea noastra pe pamant ne face sa fim atat de strangatori, stim ca nu avem mult timp la dispozitie si totul este contra timp. In copilarie iti doresti sa fi mare, cand cresti iti doresti sa ai un serviciu bun, dupa ce ai serviciul iti doresti sa castigi cat mai bine, dupa ce castigi vrei o casa, o masina si o sotie. Dupa toate acestea zambesti satisfacut incurajandu-te singur ca ai facut cea mai buna alegere, cu casa, cu masina, cu sotia.  Deoarece ne-am nascut cu simtul competitivitatii dupa o anumita varsta incepem sa fim nemultumiti, prin urmare schimbam serviciul pentru unul mai bine platit, visam sa schimbam casa cu una mai mare (desi actuala este suficient de mare), schimbam masina cu una mai mare si mai puternica (vechea masina s-a demodat) si in cele din urma te uiti la sotie si te gandesti daca merita investitia unui tuning sau mai bine iti iei una deja tunata. Noroc cu copiii, de fapt ei sunt singura realizare palpabila, casa ...... doar niste beton, masina .... un morman de fier, sotia ...... imda, aici discutia poate fi mai lunga, poate fi a ta sau a ta si a altuia, dar copilul va fi numai al tau, asta daca esti sigur ca ai muncit si tu acolo si nu gradinaresti ce a plantat vecinul.

Concluzia ar fi sa ne punem pe facut copii, cred ca incep sa invidiez cainii, stau toata ziua, isi mirosul fundul si isi pupa organele, dar cand este vorba de imperechere nu te mai intelegi cu ei, singurul lor gand este sa procreeze. Nu-i intereseaza unde vor dormi, ce vor manca, cu ce se plimba, ce partenera gasesc in sezon. Singurul lucru care imi displace este statul la coada pentru procreere, dar daca facem o analogie cu specia umana, sa spuna cineva ca nu a fost niciodata intr-o competitie pentr o fata sau un baiat.

Cu toate acestea, prefer felul meu de a fi, prefer acest maraton nebun de agoniseala, cu munca, stres, casa, masina, sotie, copii si ce mai ofera viata. Am de toate si de fapt nu am nimic, totusi traiesc cu speranta ca macar copiii sa fie ai mei, in caz contrar nu pot decat sa multumesc celui/celor care au lucrat in locul meu, au facut o treaba grozav de buna.

De o parte si de alta a baricadei

Facand o analiza a anului 2012 il pot considera, fara sa stau prea mult pe ganduri, anul oportunitatilor sexuale. Imda, oportunitati deoarece nu am fructificat tot ce se putea si sincer nu-mi pare rau. Nu mi-am propus sa tin evidenta persoanelor cu care ma culc deorece deviza mea este '' nu cantitatea conteaza, calitatea primeaza''. Poate va intrebati ce inseamna calitate pentru mine, stati linistiti, nu am dat iama in fotomodelele autohtone sau in cele de peste hotare, prefer femeile cu picioarele pe pamant, desi trebuie sa recunosc ca imi place sa le vad si cu picioarele in aer.
Ce pot sa spun, am avut parte de tot tacamul, incantare, dezamagire, dragoste, iubire, razbunare, suferinta si nu in ultimul rand fericire. As putea sa expun punct cu punct fiecare clipa facand sa para cat mai pompoasa sau cat mai tragica, dar nu asta este rostul acestui blog. Mi-am dorit sa scriu din dorinta de a expune trairi ce nu le pot discuta acasa. Nu te poti duce acasa si sa spui:
- Stii draga mea, azi m-am culcat cu cineva si a fost extraordinar !!! Nu am avut remuscari ca te-am inselat, dar apreciaza ca am venit zambitor!
 Ma gandesc ca nu m-ar inbratisa dupa aceasta marturisire. Aici este coltul meu de spovedanie, locul unde scriu ce gandesc si traiesc, locul unde-mi plang de mila, locul unde ma cert cu cei din jur si cu mine, locul unde-mi marturisesc sentimentele si frustrarile.
O data cu inaintarea in varsta imi dau seama ca asteptarile mele de la mine si de la cei din jur sunt din ce in ce mai mari dar nu exagerate. Imi plac femeile hotarate, care stiu ce vor, care dovedesc ca se pot descurca in anumite situatii mai putin placute, asta este dovada pentru mine ca femeia este cu picioarele mai mult pe pamant decat in aer. Este adevarat ca in viata am cunoscut atat femei cu aere de pitipoanca cat si femei sigure pe ele care ar fi putut concura in orice clipa cu un barbat, sincer as prefera o combinatie intre cele doua tipuri. Este adevarat ca in multe cazuri nu am avut rabdarea sau interesul sa aflu mai multe despre persoana respectiva, nu simteam ca este cazul.
Am fost invidiat de colegi si prieteni inca din adolescenta, nu eram o frumusete dar cu toate astea succesul nu-mi lipsea, aveam priza la femei. Nu am stat niciodata bine la capitolul ''vraja'', eram chiar timid, dar atuul meu era ca stiam sa ascult si sa consolez.
Acea perioada a trecut, azi ma privesc in oglinda si observ primele riduri, semn ca adolescenta este de mult trecuta fiind inlocuita de problemele varstei de mijloc. Acum lucrurile sunt mult mai transante, nu mai avem timp de taraganeala, fiecare dintre noi stie cu siguranta ce-si doreste incat ''vraja'' nu-si mai are rostul. Liceencele si studentele au fost inlocuite de femei casatorite sau cu relatii de lunga durata. Daca m-as gandi din perspectiva barbatului, as spune ca nu este corect fata de ceilalti barbati, acei barbati care isi asteapta partenerele acasa in timp ce ele sunt cu mine, dar am un gand care ma consoleaza, la randu-mi si eu sunt barbat si imi astept partenera, niciodata nu se stie de ce parte a baricadei esti.
Stimate domnisoare/doamne, stimati domni, orice ati face sa fiti cu mare bagare de seama, nimeni nu merita sa sufere din cauza slabiciunilor noastre, atata timp cat cei de acasa sunt fericiti, totul este ok.
Este adevarat ca la sfaturi sunt primul, din pacate nu sunt primul si la punerea lor in aplicare.

 

O zi de toamna

Azi am avut o zi obositoare dar in final frumoasa, o zi cum doresc sa o incheie orice persoana. Am inceput prin a ma trezi in acelasi hotel unde ma cazez de aproape doi ani de zile, am continuat cu micul dejun, acelasi ca intotdeuna: cascaval pane, doi carnaciori, doua felii de gem si un iaurt, apoi imi beau cafeaua intotdeuna fara zahar si plec grabit spre prima intrevedere.

Prima intalnire a fost destul de dificila, patru ore de discutii si negocieri, dar in astfel de situatii nu timpul este important, important este ce se decide in urma acestor negocieri. Azi a fost bine, in urma discutiilor am aflat cateva informatii utile, am luat masa cu partenerul de afaceri ocazie cu care am planuit sa avem o intalnire non-profesionala pentru a savura un pahar de vin si de a mai sta de vorba. Din propria experienta astfel de discutii ajung tot la afaceri, deosebirea este ca sunt mai relaxate.

Am plecat in graba spre urmatoarea intalnire si cand ajung ce-mi vad ochii ......... un berbec la protap era invartit de zor de doi bucatari. Interesant imi spun, cred ca am inimerit intr-un moment nepotrivit, am anuntat ca urmeaza sa ne intalnim si nu mi s-a spus nimic. Ma intalnesc cu partenerul de afaceri si ma invita la o petrecere unde aveau sa participe persoane de la companii destul de importante.

Am baut un vin si m-am infruptat la recomandarea bucatarilor din carnea suculenta a bietului berbec, ocazie cu care ii multumesc pentru existenta. Am ascultat si cateva bancuri mai cu perdea mai fara perdea, am zambit, am ras cu lacrimi, am vorbit la telefon cateva minute bune, am mai apelat la sarmanul berbec, am mai savurat un vin si uite asa mi-am dat seama ca este destul de tarziu, m-am dus sa multumesc pentru ospitalitate si am plecat.
Facand o analiza a acestei intalniri ar suna cam asa, rezultat zero asupra afacerilor dar satisfactie 100% asupra stomacului si a bunei dispozitii, nu stiu daca si ficatul este de acceasi parere cu mine.

Acum stau in pat si ascult Queen, observ ca ceasul este trecut de ora 00, prin urmare ma pregatesc de o noua zi, cu acelasi mic dejun, cu acceasi cafea amara, cu alte intalniri, dar cu aceleasi persoane dragi in inima.

Somn usor si pace-n suflet sa aveti.

Septembrie Luni

 Este luni, o zi tarzie de septembrie, tot weekendul m-am gandit la aceasta zi, la ce urmeaza sa fac si cum va influenta decizia mea viitorul. Am decis sa platesc o fapta cu acceasi moneda, nu din dorinta de razbunare, doar din dorinta de a scapa de banalele cuvinte "te inteleg, imi pare rau si regret"
Sunt coplesit de ganduri si macinat de un trecut, decizia este luata, am sa merg pana la capat, de aceasta data nu am sa cedez rugamintilor. Astept in fata masinii precum o prostituata pe marginea soselei, persoana aleasa se apropie cu un mers unduit si cu un zambet de satisfactie pentru ceea ce va urma, nu stie ca este doar o unealta a unui plan diabolic. Pornesc masina si simt cum ma cuprind emotiile, incep sa ma indoiesc de ceea ce vreau sa fac, dar acum stiam ca sansele de a renunta sunt foarte mici. Ma uit la ea si o vad cum arde de nerabdare, cum ma soarbe din priviri, pacat ca nu poate vedea mai departe de banala mea privire, pacat ca nu aude strigatul din inima mea " fugiiiii, nu te culca cu el !!!''
Opresc masina si nu trebuie sa spun prea multe ca deja suntem pe bancheta din spate, se citeste fericirea in ochii ei. Ma uit la ea dar nu o vad, cu ochii mintii vad un film mut, un film din care nu fac parte, un film cu alti protagonisti, un el batran si o romanca usoara. Simt ca ma cuprinde furia si incep sa-mi sarut partenera cu patos, se lasa prada sarutului meu scotand usoare gemete de placere. Mi-am propus sa urmez aceeasi pasi pe care i-au urmat si protagonistii  filmului meu. O dezbrac si o sarut pe sani, ma ajuta dandu-si blugi jos, ies la iveala o pereche de bikini rosii. Trece in bratele mele si incepe sa se frece de mine, continui sa o sarut pe sani, probabil vrea sa incepem in aceasta pozitie dar o intind pe bancheta si ii dau bikini jos. Ma dezbrac si trec deasupra ei, atata ciuda am in mine incat intru repetat si cat mai adanc, gemete de placere se fac auzite. Ma simt ca un animal turbat, penetrez cu ciuda cum as fi vrut sa intru tot, ea se aseaza mai bine cum si-ar fi dorit sa-i mut toate maruntaiele, incepe sa acuze dureri dar nu se lasa, accepta tot ce-i ofer. O opresc sa-mi pun prezervativul ocazie cu care trece deasupra mea, acum era randul ei sa-mi arate ce paote. Se zvarcoleste si tipa ca o posedata, de parca penisul i-ar fi iesit pe ochi, o privesc cu dezinteres moment in care observ ca afara ploua. Imi spun in sinea mea ca este grozav, pana si timpul respecta scenariul, acelasi lucru s-a intamplat si in filmul original. Deoarece timpul trecea si nu existau semne ca va ajunge la orgasm in curand am inceput sa iau atitudine, o ridic si incep sa maresc ritmul, unul din noi doi trebuia sa termine. Asa s-a si intamplat, am terminat eu, fara acel raset infundat, fara electrosocuri, doar o banala ejaculare. In secunda doi ma simteam trist dar satisfacut. Ies fara sa mai pierd timpul, ii spun ca trebuie sa mergem fiindca este tarziu si incep sa ma imbrac, se citeste o usoara nedumirire pe chipul ei dar stie ca am dreptate. Ne urcam in masina si mergem sa mancam, ii fac cinste cu masa de pranz si apoi revenim de unde am plecat.Deschid usa si dau cu ochii de tine, aveam un zambet tamp dar satisfacut, satisfactia era atat de mare incat imi venea sa rad.
Peste cateva ore urmeaza sa plecam impreuna, nu stiu cum vei reactiona, nu stiu daca vei mai merge cu mine dar stiu sigur ca acum intelegi cat de mult am suferit, acum sti ce inseamna sa suferi, acum cuvintele " te inteleg" au sens.
Este trist ca a trebuit sa recurg la asa ceva, ma simt ca o parasuta, sex din razbunare, sex pentru ati arata ce inseamna sa suferi, pentru a intelege cu adevarat cat de mult am suferit si cat de greu este sa cauti explicatii si sa nu gasesti, sa te gandesti de ce, cum a putu?

Aceasta experienta a reprezentat startul unui nou inceput, un inceput de egalitate, de complicitate. DA, a acceptat sa fie cu mine desi stia ca cu cateva ore inainte ma culcasem cu alta femeie, toate astea din dorinta de a avea un nou inceput, unul lipsit de reprosuri, unul in care trecutul sa fie lasat la o parte si in care prezentul sa-si puna amprenta.

Sunt putine lucruri cu care nu ma mandresc in viata, acesta este unul dintre ele.

Inceputul unui sfarsit

Ati simtit vreodata bucurie amestecata cu tristete, ambele pentru acelasi motiv?

Sa fi fericit si trist fiindca iubesti, sa fi fercit si trist pentru ca existi, sa fi fericit si trist fiindca accepti.

Este atat de frumos sa oferi fericire, satisfactie, bucurie, clipe placute dar atat de trist cand stii ca toate aceste lucruri frumoase sunt cladite pe o fundatie de amaraciune. Privesc prin viata oamenilor si vad fericire, clipe placute, dragoste, cu toate astea stau si ma intreb, oare ce le lipseste? 

De dimineata ma intrebam oare ce ma face fericit, am realizat ca sunt fericit cand ma gandesc la un apus de soare in care razele soarelui se contopeau intr-un amurg perfect, iar eu priveam totul plin de incredere si dragoste.
Acum totul este trecut, soarele apune in acelasi loc, doar ca eu nu voi mai privi soarele cu aceeasi pasiune, cu acelasi inteles, cu aceeasi dragoste in suflet.
In viata am invatat ca este bine sa ai principii, paote eu nu le am pe cele mai de seama, dar le respect pe cele care le am fiindca in timp mi-au dovedit ca sunt bine inradacinate si m-au calauzit bine, chiar daca am fost nevoit sa renunt la o parte din mine.
Ma simt strangulat, de furie, durere si emotie, vreau sa plang, vreau sa urlu, vreau sa fug, vreau sa ma ascund de mine, de gandurile mele, de supararea mea, de dragoste, de iubire, vreau sa sufar in liniste.
Vreau sa-mi repet ca a fost doar un accident, o intamplare, un vis, dar stiu ca sunt treaz si asta este realitatea. Respir greu si inima vrea sa iasa din piept, nu stie ca nu are unde sa fuga, suntem singuri.
Dragostea, iubirea, aceste trairiri care sunt percepute in atatea feluri: reactie chimica, legatura ce dureaza o viata, o noapte pasionala, un vis de o vara, in urma raman doar amintirile.
Nu regret nimic, nu regret ca m-am indragostit, nu regret ca am iubit, nu regret ca am cunoscut persoane, regret doar ca cine am vrut sa fie sufletul meu pereche nu a putut fi. Regret ca timpul nu poate fi dat inapoi pentru a schimba anumite decizii, regret ca nu sunt atat de destept incat sa gasesc explicatii chiar si la ce nu poate fi explicat, regret ca ochii mintii sunt atat de bine dezvoltati, regret ca nu am fost acolo cand a trebuit, regret ca nu pot sa plang cu suspine ca un copil, regret ca ma pacalesc in fiecare zi, regret ca sunt un las.

Am sa inchei azi cu cateva strofe dintr-o poezie scrisa acum ceva timp in urma, pentru ca azi ea reprezinta realitatea:

Ramas bun

Imi pare rau iubito,
Totul s-a terminat,
Eu te iubesc dar totusi,
Trecutul m-a macinat.

Nu pot lasa uitarii
Gandirea ta usoara,
Eu ma intreb intr-una
Cum ai putut tu oare?

Cum ai putut sa-accepti,
Trupul sa-ti daruiesti,
Unei persoane care
Te-a folosit ca pres.

Cum ai putut tu oare
Sa-accepti sa te dezbraci
In fata unui nene
Cu dublu varsta ta?

Imi pare rau iubito,
Trecutul e trecut,
Dar oare nu conteaza
Felul cum ai gandit?

Regreti nespus acum,
Greseala ce-ai facut,
Dar in doi ani de zile
Tu doar te-ai complacut.

...................................

Noi vom ramane prieteni,
Asa este normal,
Si iti voi fi alaturi
Cand imi vei solicita

............................

Ramas bun  scumpii mei ochi, iubiriciul meu, zambetul meu.

Poveste fara sfarsit

A fost o data ca niciodata, ca daca nu ar fi fost nu s-ar fi povestit, un baiat pe nume JO. Viata lui este destul de plina oferind ocazional placere, fericire si clipe placute. Intr-o dimineata ca toate celelalte, privirea lui JO a fost atrasa de un zambet si o privire. Asa incepe marea aventura a lui JO, plina de clipe placute, dezamagire si mister. Atentia lui JO se indreapta acum spre JOLY, o tanara putin plinuta, cu mersul putin ghebos, inteligenta, dar care nu vrea sa iasa in evidenta, cu o privire calda si un zambet naucitor.
Cap 1. Pariul
 Intr-o zi JO pune pariu cu JOLY ca are curaj sa o sarute pe obraz in prezentamai multor persoane, miza pariului, un sarut. Sta JO si se gandeste ce sa faca, cum sa onoreze pariul astfel incat sa nu fie vazut de ceilalti , soarta ii surade, se creaza o imbulzeala si JO tasneste spre JOLY si o saruta pe obrazul drept, suficient de apasat si rapid ca sa nu fie vazut.
JOLY inca este uimita de indrazneala si rapiditatea lui JO, incearca sa nege valoarea pariului folosinduse de pretextul imbulzeli dar in cele din urma cedeaza.
Este seara, emotia plutea in aer, JO si JOLY se priveau sfiosi nestiind cine sa faca primul pas, JOLY isi ia inima in dinti si il saruta pe JO atat de pasional ca si cum si-ar fi onorat cel mai important pariu din viata ei.
Cap 2. Dragostea un fulg de nea
Este noapte, este frig si incepe sa ninga, cei doi se lasa purtati de jocul seductiei si se saruta pasional, nu conteaza locatia, frigul, spatiul, important este ca sunt impreuna. Este ziua in care cei doi se contopesc precum fulgii de nea, o zi a indragostitilor, o zi a fulgilor de nea. JO incepe sa simta ca se ataseaza de JOLY, se sperie si incearca sa gaseasca o portita de salvare. Partita lui JO se numeste GRALY, o fata pe placul lui JO din punct de vedere fizic, din pacate doar atat, dar era exact ce si cat are nevoie ca sa nu se ataseze mai mult de JOLY. Dupa ceva timp JOLY isi da seama ca JO iese cu cineva si isi arata nemultumirea, atunci JO isi promite lui ca nu va mai apela la portite cat timp va fi cu JOLY.
Cei doi continua sa se intalneasca si sa se iubeasca cu pasiune, in sfarsit JO simte ca a gasit ce cauta.
Cap 3. Dezamagirea
In timp ce mergeau cu masina JOLY ii dezvaluie lui JO ca inainte sa fie cu el, a avut o aventura cu un italian mai mare ca ea cu aproximativ 20 de ani. JO este uluit la auzul acestei destainuri si incearca sa se incurajeze singur. O perioada a incercat sa se prefaca ca nu-i pasa, a incercat sa uite si sa-si spuna ca nu-i treaba lui. Din ce se gandea JO mai mult la aventura lui JOLY din ce simtea mai tare ca ceva se rupe in el. JO incepe sa fie dezamagit de JOLY si o considere o femeie usoara si naiva. In prima faza nu-i spune ceea ce gandeste, zambeste frumos dar in sufletul lui isi doreste sa puna punct, dar se intreba de ce ar face-o, JOLY nu este proprietatea lui. Continua sa se intalneasca cu JOLY dar in inima lui se acumuleaza frustrare si durere. In cele din urma JO izbucneste sii ii spune lui JOLY parerea lui despre aceasta aventura si despre felul cum o percepe el.  JOLY neaga ca ar fi o femeie usoara desi nu poate sa justifice de ce s-a lasat condusa intr-un hotel unde un italian i-a tras-o ca unei prostitoate, singura diferenta fiind ca nu i-a dat bani.
JO este dezgustat, se uita la ea ca la un obiect, sufera si regreta ca a avut o aventura cu o astfel de femeie, sufera si regreta ca inca este cu ea. Isi ia inima in dinti si ii spune ca pune punct, JOLY nu vrea sa accepte aceasta despartire si il roaga pe JO sa-i mai dea o sansa Din pacate ea inca nu poate sa explice de ce pretentiile ei au fost atat de joase.
JO intra intr-o stare de impasibilitate, se uita la JOLY si nu vede nimic, zambetul care pana mai ieri topea si un ghetar nu mai reprezinta acum nimic pentru el, doar licarul ochilor il mai face pe JO sa o priveasca pe JOLY.
Cap 4. Iubirea
JO face eforturi mari sa treaca peste destainuirea lui JOLY, simte ca nu se mai poate implica la fel ca inainte, simte ca nu mai este acelasi ca inainte. Cei doi au continuat sa se iubeasca chiar daca JO din cand in cand tinea mortis sa-i reaminteasca lui JOLY ce fel de femeie a fost.
Intr-o zi in timp ce stateau in fata marii verzi, JOLY ii spune lui JO ca il iubeste. JO o privea uluit, desi suferea isi daduse seama ca suferinta lui avea ca fundatie iubirea, o iubea pe JOLY dar nu vroia sa recunoasca, JO era in sfarsit fericit.
JO simte ca este momentul sa-i spuna lui JOLY ca o iubeste, dar nu vrea sa-i spuna pur si simplu, astfel ca ia o carte si incepe sa incercuiasca litere. Ii lasa lui JOLY un biletel in care ii spune sa caute indiciile.
In sfarsit JO recunoaste ca iubeste.
Dragostea lui JO fata de JOLY creste, dar o data cu ea creste si apasarea pentru ce facuse JOLY, din pacate JO nu putea sa o ierte si sa treaca peste aceasta aventura.
19 septembrie este data in care JOLY a avut aventura, astfel ca JO se gandeste sa faca memorabila aceasta data, urzeste tot felul de planuri dar toate cu acelasi final.
Cap 4. Septembrie
Septembrie se apropie si JO incepe sa se gandeasca la data de 19, ziua care l-a despartit pe JO de ceea ce parea femeia perfecta, ziua care a condamnat aceasta relatie, ziua care il va fece pe JO sa-si aminteasca de JOLY ca fiind femeia o femeie naiva si fara verticalitate, fara principii, ziua pe care nici el nici JOLY nu o vor uita.
JO stie ca aceasta relatie este condamnata pieiri, o iubeste dar nu poate trai alaturi de o asemenea femeie, la urma urmei este aceeasi femeie, chiar daca acum regreta ce a facut, chiar daca acum spune ca nu o sa mai faca, chiar daca acum considera ca are pretentii mai mari de la viata, JOLY nu este decat tipa care s-a culcat cu un italian batran.
JO are amintiri frumoase cu JOLY, nu le va uita niciodata, nu va uita zambetul si ochii lui JOLY, nu va uita felul cum ii spune "te iubesc", nu va uita pasiunea si felul ei de a-l privi.

Am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea uni barbat si a unei femeie pe nume JO si JOLY. Am incalecat pe o capsuna si nu v-am spus o minciuna ci o poveste de dragoste, pasiune si dezamagire.
Continuarea povestii nu o stie nimeni, fiecare poate sa-si imagineze finalul cum doreste, JO stie ca finalul este doar unul, poate cel intuit de JOLY poate altul, in povesti totul este posibil.

Ramas bun

Imi pare rau iubito,
Totul s-a terminat,
Eu te iubesc dar totusi,
Trecutul m-a macinat.

Nu pot lasa uitarii
Gandirea ta usoara,
Eu ma intreb intr-una
Cum ai putut tu oare?

Cum ai putut sa-accepti,
Trupul sa-ti daruiesti,
Unei persoane care,
Te-a folosit ca pres.

Cum ai putut tu oare,
Sa-accepti sa te dezbraci,
In fata unui nene,
Cu dublu varsta ta?

Imi pare rau iubito,
Trecutul e trecut,
Dar oare nu conteaza
Felul cum ai gandit?

Regreti nespus acuma,
Greseala ce-ai facut,
Dar in doi ani de zile,
Tu doar te-ai complacut.


Imi pare rau iubito,
Dar nu pot sa te iert,
Si nici nu vreau ca eu,
Septembrie sa astept.

Noi vom ramane prieteni,
Asa este normal,
Si iti voi fi alaturi,
Cand imi vei solicita.

Eu nu-ti voi spune adio,
Nu stiu ce va fi luni,
Dar sper ca vei intelege,
Ca noi nu avem acelasi drum.

Inchisoarea dragostei

Simt ca te pierd incet, incet,
Din suflet tu imi evadezi,
Vreau sa te tin dar nu mai pot,
Am obosit.

Imi este greu sa ma gandesc,
La clipa cand nu vei mai fi,
La marea noastra verde,
La apa ce ti-am daruit.

Amintirile imi vin navala,
Si fericirea ma-nconjoara,
Ma bucur ca te-am cunoscut
Iti multumesc ca ai aparut.

Adevarul o durere benefica

Adevarul este de cele mai multe ori dureros, dupa ce-l aflam ne spunem ca o minciuna ar fi fost mai buna. Daca am gandi rational ne-am da seama ca adevarul este o mare fereastra spre realitate, o mare sansa de a vedea lumea asa cum este ea. De cele mai multe ori credem ca suntem pregatiti sa facem fata crudului adevar dar cand suntem pusi in fata lui ne speriem ca niste copii si refuzam sa-l acceptam.
Cum ar fi sa ti se spuna: nu te mai iubesc, te-am inselat, nu m-am simtit bine cu tine, vorbesti cu mine dar eu ma gandesc in alta parte, a fost mai bun decat tine, oare ai fi pregatit sa auzi toate aceste dezvaluiri?
Adevarul doare dar eu il prefer in locul minciunii, ma pot folosi de el pentru a deveni mai bun, pentru a ma autodepasi.
Nu este greu doar de acceptat, este greu sa-l si spui deoarece presupune sa ranesti o persoana, presupune sa lasi o rana in inima cuiva, rana care este posibil sa nu se cicatrizeze niciodata.

Ma dezbrac de camasa minciunii si las adevarul sa iasa la iveala, gol golut cu toate defectele lui, cu toate partile lui dureroase, cu toate partile lui bune.
In copilarie completam oracole, era o adevarata nebunie. Era incitant sa-ti dea cineva oracolul deoarece trebuia sa raspunzi la o serie de intrebari care mai de care mai intime si aveai sansa sa adresezi o intrebare posesorului. De cele mai multe ori intrebarile erau "ma iubesti, te-ai sarutat cu X de la clasa Y, pe cine placi din clasa, etc", intrebari care ma fac sa zambesc dar care atunci aveau o foarte mare insemnatate. In inocenta varstei exista si mult adevar, uneori era amarui alteori foarte dulce, depinde ce si pe cine intrebai, depinde ce si de la cine sperai. A trecut mult timp de atunci si am ramas cu gustul adevarului, doar ca acum simturile sunt la extrema, foarte amare sau foarte dulci.
Puritatea acelor vremuri a apus lasand loc maturitati si trairilor venite la pachet cu aceasta. Ne-am dorit atat de mult sa crestem, sa fim maturi, sa iubim, sa fim iubiti, sa mintim, sa fim mintiti, sa inselam, sa fim inselati, sa ne prefacem fericiti, sa zambim fara a fi fericiti, sa privim fara a vedea, sa ascultam fara a fi prezenti, sa ne prefacem ca este bine, sa acceptam ce nu putem accepta.
Adevaru-mi dezgolit si copilul din mine au iesit la iveala, refuz sa ma maturizez, refuz sa mint, refuz sa ma las mintit, refuz sa ma prefac fericit, refuz sa accept orice, vreau doar sa iubesc cu toata fiinta mea, sa fiu fericit, sa-mi fac visul perfect.

Tu esti multumit de adevarul in care traiesti?

Un ciuline printre flori

 Este placut sa ai o gradina in care sa plantezi flori, dar cum ar fi sa gasesti o samanta si sa o plantezi fara sa sti ce o sa iasa?
Vei trai cu marea speranta ca va iesi o superba floare, dar ce te faci daca in loc de o superba floare va creste un ciuline, il vei ingriji ca pe celelalte flori sau il vei indeparta?
Este adevarat ca anumiti ciulini au flori frumoase, dar oare un ciuline nu va fi tot un ciuline, o planta care ne va intepa, care ne-ar face sa suferim?
Din pacate ciulinele nu se poate intoarce in timp sa-si schimbe natura, sa fie o flaore fara spini, o floare dorita in orice casa, la orice ora.
Este trist ca nu putem schimba anumite lucruri, este trist ca trecutul influienteaza viitorul, este trist ca la un moment dat o planta a ales sa aiba spini, s-a bucurat, a savurat dar regreta acum cand este intr-o frumoasa gradina de flori si va sti ca nu va fi niciodata mirosita, nu va fi nicodata atinsa, nu va fi niciodata privita ca o floare, mai mult risca sa fie inlaturata si uitata.
Oare ce ne vom aminti, ca acel ciuline a avut la un moment dat o floare mov sau ne vom aminti dezamagirea ca am planta o samanta si a iesit un ciuline?
Imi pare rau pentru ciulini, dar pentru mine un ciuline nu va fi niciodata mai mult, oricat de mult mi-ar placea floarea lui, oricat de mult si-ar dori sa devina floare, tepii vor fi mereu acolo.

Mi-ar placea sa cred ca voi ajunge sa-mi pun in vaza un ciuline, voi ati putea?

Indicii spre sentimente

Fiecare avem felul nostru de a spune TE IUBESC, unii o  spun direct ca si '' buna dimineata'', altii ezita si cand o spun rasufla usurati repetand ''am spus-o, am spus-o'', altii spun doar '' tin extraordinar de mult la tine'', altii nu spun nimic si traiesc cu speranta ca partenerul intuieste. Eu sunt undeva pe la mijloc, astept ca un pradator pana simt momentul potrivit si apoi o spun sigur de mine incercand sa fiu cat se poate de convingator. Dar acum nu este ca de obicei, intr-un roman politist totul trebuie facut cu atentie, astfel incat am hotarat sa-mi exprim sentimentele intr-un alt mod.
Stiu, sunteti curiosi ce alternativa am ales, dar asta deabia maine dimineata inainte de cafea ve-ti descoperi.
Pana atunci am sa va dau cateva indicii: recuperari 1, plic, tavita :o)

Succes!

Privirea unui curcubeu

Stau si privesc zarea asteptand sa vad o pata de culoare, nu stiam ca acest curcubeu al sufletului este atat de aproape de mine. Privesc cum apare, ma bucur cateva secunde de el si apoi il conduc pana in departare cu privirea sperand ca se va opri macar un moment si va privi inapoi. Caut cu privirea-mi disperata dar in zadar, intr-un tarziu imi savurez berea si ochii imi sunt desfatati cu o superba priveliste, un curcubeu in zare, prea departe pentru a fi deslusit, prea departe pentru a ma vedea zambind, prea departe pentru a ma auzi, dar suficient de aproape pentru a sti ca sunt acolo si-l privesc. Ma bucur in tacere, este secretul meu, nu spun nimanui si privesc pana cand intr-un tarziu dispare.

Iti multumesc ca ai aparut pentru mine, iti multumesc ca m-ai privit, iti multumesc ca existi.

Umbra unui chip pictat

In viata poti trece peste anumite lucruri doar atunci cand nu mai fac parte din prezentul tau. Uneori ne amagim ca este posibil, vrem sa credem in vise, vrem sa credem in speranta, refuzam sa acceptam realitatea sperand ca maine va fi altfel.
Poti uita ca esti bolnav, dar in cele din urma boala isi va spune cuvantul, nu poti ignora ce nu este de ignorat.
De ceva vreme am inceput sa pictez, vreau sa-mi iasa un chip dar imi dau seama ca talentul meu este umbrit din cauza fundalului, oricat de frumos as contura acest chip, culorile tipatoare ale fundalului umbresc acest superb portret. Se spune ca tablourile devin importante dupa ce totul devine trecut, dupa ce praful se asterne , asteptand parca un ochi mai putin critic care ar putea sa le salveze de la pieire si anonimat.
Eu ma consider un artist exigent, imi place sa am in colectia mea tablouri rare, tablouri care merita privite ore in sir incercand sa le gasesti un defact si la sfarsit sa exclami satisfacut: PERFECT!

Toti ne-am dori sa fim un tablou perfect, putini reusim, depinde de artistii care ne-au pictat, fiecare isi lasa amprenta proprie, de cele mai multe ori iese o pictura abstracta, o pictura inteleasa de foarte putin oameni, probabil de oameni care la randul lor au sufletul asemeni unei picturi abstracte.

Pictez, se distinge o figura diforma din care se evidentiaza clar o privire si un zambet, restul este format din linii ..... linii ce ar putea prinde contur sau ar putea ramane doar niste linii.
Privesc si incerc sa inteleg ce-mi doresc sa obtin, un tablou abstract sau un portret, am plecat de la ideea unui portret dar acestui fundal tipator i s-ar potrivi mai bine ceva abstract.

Suntem acoarele in mana unui pictor, tu ce fel de pictura crezi ca esti?

Un plan numit suferinta

De ceva vreme ma macina o intrebare, oare sunt capabil sa iubesc?

Am vrut de atatea ori sa spun aceste cuvinte, dar cand sunt gata sa le rostesc o intamplare imi stranguleaza cuvintele si nu pot decat sa scot un oftat.

O alta intrebare se naste, oare iubesc?

Uneori cred ca suferinta trece tot cu suferinta, uneori castigi, alteori pierzi, oare eu sunt pregatit sa pierd, oare merita sa pierd acum cand am totul, oare cat de mult o sa ma doara?

Oare o sa ma doara mai mult decat ma doare acum?

Pot renunta la amintiri, zapada, o mare verde, o mare coapta, zambet, ochi, priviri, abur, soare, noapte, sentimente?

Sunt zile in viata de care ne vom aminti in tacere deoarece sunt strans legate de anumite intamplari, in curand vei avea si tu o zi la care sa te gandesti.

Gata, pana in luna septembrie trebuie sa stiu daca iubesc cu adevarat, trebuie sa stiu daca voi ierta, trebuie sa stiu daca voi merge mai departe sau va fi luna in care imi voi incalca principiile.

Stiu ce simt acum si asta ma face sa fiu optimist.

Scumpul meu vis

Este ora 22:25, am o ora de cand am venit din parc, am cautat cu privirea prin aglomeratie cum as fi pierdut ceva, din pacate nu am gasit nimic, nimic din ce mi-as fi dorit. Am avut o zi plina si obositoare, vreau sa stau intins si sa fiu pigulit, oare la cine sa apelez?

Amicul meu Soare nu m-a iertat azi, m-am dat cu crema dar tot m-a ars, trebuie sa am o discutie cu el, poate data viitoare o sa fie mai indulgent.

Te simt atat de aproape si totusi esti atat de departe.

Eu si prietenul meu Soare

Azi cerul este cenusi ca si cum ar fraterniza cu sufletul meu, dar privind orizontul se intrevede un superb albastru, oare la mine ce se vede la orizont?
Pentru cateva clipe de nicaieri a aparut soarele vrand parca sa-mi aline tristetea si sa-mi mangaie chipul cu ale lui raze.
- Multumesc Soare, esti un prieten bun, am atatea sa-ti spun.
- Daca ai sti tu Soare in ce situatie ma aflu, nu ai mai considera dragostea dintre tine si Luna imposibila.
- De ce pun atata suflet?!!
- De ce-mi pasa?!!!
- Tu vorbesti serios Soare sau singuratatea te-a facut sa vezi lucrurile cu atata indiferenta?!
- Mai Soare, uite cum stau treburile, pun suflet fiindca simt ca nu sunt singur, simt ca cineva este langa mine, simt ca sunt dorit. Pun suflet pentru ca stiu ca sub acea stampila mare si neagra se afla o pagina alba, imaculata.
- Stii Soare, un vapor care este condus prin superbele ape albastre va arata mereu mai bine decat un vapor care isi alege singur traseul, intr-un tarziu va esua si atunci nu va mai fi la fel de valoros. Uneori astfel de vase pot fi salvate de la scufundare si pot fi carmuite sa mearga in ape calme. Vor purta mereu pecetea vasului ce era sa se scufunde dar cel putin vor exista si nu vor fi doar niste epave.
- Soareee, in cazul in care o vezi, te rog sa ne mangai pe amandoi in acelasi timp, astfel incat sa-i simt caldura prin raza ta, daca nu, transmite-i Lunei sa ne mangaie la noapte pe amandoi, sa ne vegheze somnul astfel incat in vis sa fim amandoi.

Multumesc Soare, fugi si te odihneste, cred ca esti obosit dupa atata mers pe cer.

Oscar si Tanti Roz

Am terminat de citit cartea Oscar si Tanti Roz de Eric Emmanuel SCHMITT, un adevarat exemplu de viata, de gandire, de trairi. Am realizat cat suntem de fragili, cat de important este sa facem lucrurile responsabil astfel incat sa putem savura viata fara remuscari, sa o traim asa cum alti nu pot decat sa-si doreasca.

,, Pentru fiecare notiune exista mai multe raspunsuri, foarte diferite.
Cele mai interesante intrebari raman intrebari. Si contin in ele un mister. La fiecare raspuns trebuie sa adugi un ,"poate". Numai intrebarile fara interes au raspunsuri definitive.
- Vrei sa spui ca pentru problema "Viata" nu exista solutie?
- Vreau sa spun ca pentru problema "Viata" exista mai multe solutii, deci niciuna.
- Dupa parerea mea, singura solutie pentru viata este sa traiesti"


"Cu cat imbatranesti, cu atat trebuie sa dai dovada de bun gust ca sa apreciezi viata. Trebuie sa devi un rafinat, un artist. La zece sau douzeci de ani, orice prost poate sa se bucure de viata, dar la o suta , cand nu mai poti sa te misti, trebuie sa-ti pui la contributie inteligenta"


" In ultimile lui trei zile, Oscar isi pusese pe noptiera o pancarta cu un anunt care cred ca te intereseaza. Scrisese asa:
"Numai Doamne-Doamne are voie sa ma trezeasca''"

Cenzura din glas numita iubire

Nu stiu daca ati simtit vreodata cenzura in suflet, sa vrei sa spui ceva si sa-ti dai seama ca nu este momentul potrivit, ca nu merita sa se stie ce gandesti, ce simti, ce traiesti.
Este atat de dureros sa vrei sa te exprimi si sa nu poti sa o faci, atat de dureros sa crezi ca nu merita, ochii sa-ti vorbeasca dar buzele sa-ti fie impietrite.
Daca ar fi sa descriu in momentul asta dezamagirea ar insemna sa fac o insiruire de numere, ani,  persoane si tari.
42 - o varsta
2 - o perioada
2010 - un an
Italia - o tara
toate legate de o persoana
Matematic rezultatul este sumbru:
- suma:  dezamagire suprema,
- inmultire: s-a facut la momentul respectiv mai mult decat imi doream
- impartire: Inca nu este momentul sa impartim
- scadere: de ceva vreme tot scad si sunt curios unde am sa ma opresc
Nu am fost niciodata bun la matematica, dar ecuatia de mai sus imi este atat de clara incat ma simt ca un olimpic.
Mi-as dori sa pot iubi asa cum am mai facut-o, dar am o ancora in inima care pe zi ce trece sa infige mai tare si durerea ma distrage de la ceea ce vad, ceea ce ating, ceea ce simt.

Dezamagirea ne este servita sub multe forme, de cele mai multe ori apare de unde ne asteptam mai putin.

Poti trai cu  gandul ca ai dezamagit?
Poti trai cu gandul ca te-ai complacut?
Poti trai cu gandul ca te-ai oferit?
Poti trai cu gandul ca vei pierde?

Refuzul

Uneori putem da dovada de rautate, ne place sa-i sicanam pe ceilalti doar de dragul de a simti putina durere, frustrare, nesiguranta, ceva ce am simtit si noi din cauza lor.
Dar oare merita ca noi sa facem aceleasi greseli, oare merita sa ne injosim doar de dragul de a demonstra ceva, eu cred ca nu merita. Putem rani o persoana in atatea moduri, este atat de usor, dar mult mai greu este sa-i spui cat de draga iti este, cat de mult ti la ea si de ce nu, sa-i spui ca o iubesti.
Din pacate faptele o data facute nu mai pot fi retrase, totul ramane marcat si daca avem o sansa ca noi sa fim mai buni, trebuie sa nu o pierdem si sa profitam de ea.

Refuzul
Refuz ca sa gresesc ca tine,
Si mi-am propus sa nu ezit,
Chiar daca asta-mi trece acum prin minte,
Ispitei jur ca-m sa-i rezist.

Sunt casanova, nu neg asta,
Dar ai stiut de la inceput
Dar pot sa-ti dovedesc acum
Ca dragostea m-a cucerit.

Inca imi pasa de trecut,
Nu l-am uitat cum mi-as dori,
Dar vreau sa cred ca te-ai schimbat
Si totul va fi cum dorim.

Soarele si Luna

Este ora 00:00, am ajuns acasa si incerc sa fac o retrospectiva a zilei de azi. As spune ca a fost o zi interesanta, o zi plina de pasiune prin prisma serviciului si nu numai. Sunt obosit dar nu pot sa dorm, patul mi se pare mult prea mare, probabil am sa iau o perna in brate si am sa adorm cu gandul cine stie pe unde.

Immm, poate am sa ma gandesc la ceva ce nu am facut sau cum as putea sa-mi rascumpar stangaciile fata de cei care am gresit. 

A trecut jumatate de ora si-mi gasesc greu cuvintele, ideile vin si pleaca cu viteza supersonica, sunt prea obosit sa le pot prinde.

Daca ar fi sa concluzionez pe ziua de azi as spune doar ''niciodata sa nu spui niciodata'', cand te astepti mai putin poti avea surpriza sa ajungi ....... sa ai o zi frumoasa.

Iti spun acum noapte buna,

Spiridusul te pupa pe picior, corp si mana.

As vrea sa fi acum langa mine,

Dar Soarele si Luna nu pot dormi impreuna.

Departe dar totusi aproape

Sunt intr-un loc fromos unde traditia, tara si oamenii sunt respectati.

As fi vrut sa fiti si voi aici, sa vedeti ce vad si eu, sa ne bucuram impreuna.

Desi sunt intr-un loc si o companie buna, ma gandesc departe, sufletul nu este cu mine, a ramas agatat in locul de unde am plecat.

Tristetea unui vis de vara

Am constatat ca Blogul este un fel de spovedanie online, fiecare scrie mai mult sau mai putin, mai cu perdea sau mai direct, ceea ce simte sau traieste.
Am avut ocazia sa citesc multe povesti, dragoste, regret, singuratate, dezvaluiri, dar din pacate in majoritatea cazurilor pluteste o urma de tristete.
Putini sunt cei care isi exprima in scris bucuria, este si normal, cand esti bucuros, fericit, euforic, nu-ti pierzi vremea cu scrisul, ai lucruri mai bune de facut.
Dar viata nu este tot un zambet, stiti ce este cel mai dureros ..... sa vezi un suflet tradat, o iubire ce nu poate fi finalizata si singuratatea. Este atat de trist cand vezi atata dragoste nerostita, atata pasiune nefolosita, atatea sentimente moarte, atata suferinta si lacrimi.
Dupa cum va inchipuiti si eu am povestea mea, inca nu stiu unde s-o incadrez, dar o data ce scriu aici este clar ca-i trista. Un cautator de vise, care crede ca a gasit visul vietii lui si care se trezeste in mijlocul unui cosmar.  Cum as putea defini cosmar: un trecut care nu are legatura cu mine dar caruia nu pot sa-i gasesc o explicatie. Un trecut in care tieneretea si naivitatea au fraternizat lasand o persoana tanara sa ajunga in mainile unei persoane mult mai in varsta. Un prezent plin de clipe placute dar si de imagini dezgustatoare, dezamagire si gust amar. Este greu sa ti la cineva si sa-ti dai seama ca ceea ce tu atingi, ceea ce tu simti, ceea ce tu venerezi a fost la un moment dat capabila sa accepte asa ceva.
Este trist sa-l privesti pe celalalt si sa cauti in ochii lui acel licari de ieri, alataieri ..... , dar sa simti ca acum il cauti in zadar. In acesti ochi tristi se citeste durere, neputinta si parerea de rau ca trecutul nu poate fi schimbat.

.
Ma simt inert, lipsit de orice bucurie sau tristete, stau cu fata-mi cazuta si astept secunda urmatoare, tic tac, tic tac ....... tic tac .......
Sunt doar un cautator de vise, un explorator al clipelor placute si al suferintei.

Nu fugii scumpul meu vis, lasa-ma sa te ajung si sa ne pierdem in multime.

Suflul greu al torturii

In viata toti suntem mai devreme sau mai tarziu evaluati, cu bune cu rele, dar nu scapam. In functie de rezultat, mergem mai departe, incheiem colaborarea sau se aplica tactica: nu ne iubim dar nu avem incotro, mergem mai departe. Cea din urma se numeste compromis, mai devreme sau mai tarziu se va pune punct, incheierea colaborarii reprezinta o dovada de curaj a oricarei parti, prima varianta este ideala.
Tu ai fost evaluat, in ce categorie te incadrezi?
Ma simt inert, sunt precum un zombi care nu are o directie precisa, dar crede ca stie ce vrea.
Azi am trait o adevarata tortura a imaginatiei, o tortura sufleteasca, auch, auch, auch, inca ma doare, in atat de multe locuri ca nici nu stiu unde sa mai pun degetul.
Cel care ma tortureaza sa nemuste Intamplare, din pacate ...... acest individ fara mila nu este Intamplarea mea, probabil daca era a mea stiam cum sa-i fac fata. Partea mai putin placuta este ca, colaboreaza foarte bine cu un alt individ numit Trecut,  din pacate nici acesta nu face parte din grupul meu de prieteni. Stiam ca sunt periculosi, dar pana acum am stiut cum sa ma feresc si le-am facut fata. In timp ce mergeam cu masina, Intamplarea si-a facut aparitia impreuna cu ticalosul de Trecut, nu le-am dat importanta si am mers mai departe ignorandu-i. Dar vedeti voi, nu sunt niste amatori asa cum am crezut, sunt niste profesionisti. Trecutul mi-a atras atentia si Intamplarea a punctat, auch ..... fix in inima, dar ma tin bine.
Reusesc sa fug si sa gasesc  un scut numit Speranta, adevarul ca era cam ciuruit, dar trebuia sa ma apar cu ceva. Pentru siguranta m-am gandit sa-mi sun un amic la care apelasem candva Intamplare Ocazionala.
Superrrr amicul, a venit si s-a pus pe treaba, mi-a scos aschia numita Indoiala din inima, aschie infipta de Intamplare, apoi a discutat cu cei doi ticalosi.
Woouuu, nu-mi vine sa cred ca am scapat, inca ma doare locul unde Intamplare a infipt aschia numita  Indoiala, dar am sa ma vindec. Ma uit la scut si ma gandesc sa-l pastrez, mai mult ca amintire decat ca necesitate.
In timp ce savuram putinul timp liber la birou, citeam diverse scrieri, brusc ma simt lovit de Intamplare, miselul isi facuse aparitia si m-a lovit cand ma asteptam mai putin.
Unde naiba este scutul meu ciuruit?!!!
Dau sa ma ridic, ochii imi sunt atintiti in scrieri, cum nu ar fi fost suficient Trecutul vine si ma loveste in plin suflet, mi-am dat seama ca era mai tanar decat estimasem.
M-au lasat plin de durere, sa-l ia naiba de scut, tot nu stiu unde l-am pus !!!
Incerc sa ma ridic cu ochii atintiti in scrieri, loviturile isi spun cuvantul, dar ...... firar al naibi ..... uite scutul !!!
 Il pun in spate si plec cotonogit acasa.
Parca si acum aud rasetele isterice ale celor doi derbedei care ma injoseau.
Gata, nu am sa mai las scutul niciodata, il voi tine lipit de mine!
O perioada, cei doi ticalosi nu s-au facut vazuti, ori erau prea ocupati, ori eu eram prea orb ca sa-i observ, ori m-au vazut inarmat cu scutul meu ciuruit numit Speranta, si au hotarat sa stea in umbra.
Stiti cum este omul, cand vede ca-i merge bine considera ca este scapat de pericol, astfel ca am renuntat la scut, ma saturasem sa-l tot tarasc in spate.
Immmm ........ ce ar fi daca azi as evalua pe cineva?
Oare o sa treaca testul?
Immm ........ proasta idee, Intamplare si Trecut abia asteptau acest moment.
Firar, nu am scutul la mine, cred ca am sa mi-o cam iau. Asa a si fost, Intamplare a fost initiatorul, a dat cu mine de pamant, Trecutul doar se amuza si din cand in cand mai tragea cate un sut la suflet de parca era la campionatul mondial de fotbal.
STATTTIIIIII !!!!!
Nu se opresc, nu pot sa ma apar, infig bucati mari de Indoiala in mine, sunt ranit, auch ..... auch .... testul a fost picat.
Nu s-au oprit aici si m-au torturat trei zile, dar cea de azi a fost cea mai durerosa. Intamplare a vrut sa stiu exact cine este, a vrut sa-i vad fata lui hidoasa si dezgustatoare, imi zambeste ca un lunatic plind de mandrie.
Zambetul lui ma demoralizeaza, TEEEE URASSCCCCCCCC FATA DEZGUSTATOARE !!!!!!!!
Credeti ca-i pasa ca-l urasc, nici macar nu ma aude, nu-i pasa, dar vrea sa vad si sa stiu tot, Timpul se lauda cu a lui tinerete si-mi repeta intr-una ca l-am subestimat.
- Esti praf amice !!! imi tot spune Timpul
As vrea sa fug, dar unde sa ma ascund, sunt in camp deschis, sunt plin de rani care ma dor ingrozitor, cred ca imi voi gasi sfarsitul aici, probabil pana aici a fost totul.
Ma simt batjocorit de cei doi derbedei, dar cel mai mult urasc Intamplarea, daca as putea ajunge la el sa pot sa-l anihilez, daaaaa ...... stiu ..... nu se poate, este ajutat de Timp.
Cand simteam cum se scurge ultima suflare din mine, in timp ce Intamplare se pregatea sa-mi dea lovitura de gratie, de nicaieri apare Speranta, daaaa Speranta, scutul meu ciuruit. Nu ma intrebati, habar nu am cum a ajuns la mine, dar ma bucur sa-l tin in mana.
Incep sa ma apar, sper sa nu ma opresc aici, nu azi ...... REZISTAAAAA !!!!!! asta imi tot spun.
Maine poate o sa fie mai bine.
Sunt ranit, sunt foarte ranit, ma sprijin in scutul meu subred Speranta si sper ca voi face fata acestei situatii.
Intamplare si Trecut au plecat pentru moment, nu inainte de a ma privi inca o data ca si cum si-ar dori sa le vad chipul dezgustator.

Sper sa nu ma opresc aici, ma bucur ca am putu sa va scriu macar atat.

Cu drag,
Casanova

Trecutul, un prezent dureros

Azi am avut ocazia sa recitesc lucruri interesante, lucrui ce m-au facut sa-mi reconsider viziunea despre viitor. Este interesant cum la un moment dat putem fi indragostiti, putem iubi, putem considera ca este cel mai placut lucru care ni s-a intamplat ca apoi sa ne lasam influentati de prezent si sa consideram treutul neinteresant, credeti ca este posibil?
In viata m-am ghidat dupa pincipii bine inradacinate, pincipii ce au fost puse la grele incercari, dar va spun ca nu merita sa te abati de la carare doar daca intr-adevar ai gasit o pesoana speciala.
Trecutul trebuie luat ca atare, daca nu poate fi depasit, cu siguranta poate fi judecat, daca nu este judecat poate fi ignorat, depinde ce ascunde trecutul.
De azi am hotarat sa-mi injectez indiferenta, sa ma bucur de ceea ce mi se ofera fara a mai cauta sufletul pereche, fara a mai spera, fara a mai iubi, fara a mai privi, doar cuburi de gheata. Nu stiu daca voi reusi, sunt convins ca se gaseste cineva care sa ma topeasca, cineva a carui suflet este un cerc neintrerupt, cineva care se respecta, cineva care stie cand sa iubeasca, cineva care stie ce vrea in viata, cineva care are principii de viata, cineva care merita toata dragostea mea.

Plimbandu-ma pe strada am contemplat la trecut si prezent, prin gand mi-au trecut urmatoarele versuri care m-au facut sa-mi schimb viziunea depre viitor, despre viata, despre dagoste, despre trecut, despre sinceritate.
''Desi nu vreau,
Mereu vei fi cu mine, in mine, intru mine. 
Chiar daca am uitat simtirea, 
Chiar daca glasul nu ti-l mai stiu, 
Mereu imi vei reveni fie intr-un vis, 
Fie intr-un cantec.Si niciodata cat sa te ating.''

Unde esti suflet pereche?

In timp, am ajuns la concluzia ca iubirea trebuie aratata cu masura, altfel risti sa fi privit ciudat. Este rau daca arati indiferenta, inseamna ca nu-ti pasa, este rau daca dai importanta, inseamna ca esti exagerat, oare exista o cale de mijloc, tu o stii?
Am obosit sa tot caut, simt ca dau gres, oare tu esti ceea ce-mi doresc, sau esti doar un vis?

Uneori cred ca am asteptari prea mari si de aici si dezamagirile care apar, dar viata merge inainte, mai dau o pagina la cartea vietii sperand ca ceea ce voi descopei va fi cel putin la fel de captivant ca pana acum.

Este ciudat uneori cum putem da calificative greu de inteles, este ciudat cum putem face glume care creeaza confuzie, este ciudat cum percepem timpul uneori, este ciudat sa fi suparat si sa simti ca-ti trece instantaneu in urma unui zambet sau priviri, este ciudat sa nu exprimi ceea ce simti, este ciudat sa vrei ce nu poti avea.

Stiu ca esti acolo suflet pereche, stiu ca ma astepti, sper ca te voi intalni cat mai curand posibil.

In viata trebuie pastrat un echilibru, altfel va fi o continua lupta de recuperare, tu pastrezi echilbrul?

Picaturi de ploaie

Ploua, gandurile mi se scurg in minte precum picaturile de ploaie pe geam. Nu inteleg de ce totul trebuie sa fie atat de complicat, de ce totul trebuie sa fie altcumva decat ne dorim. Sunt trist, privesc in gol ca si cum as cauta infinitul, dar privirea spre infinit imi este oprita de ganduri triste ..... nimic nu iese cum imi doresc.
Traim in secolul comunicarii si cu toate acestea, oamnii comunica intre ei atat de putin , ore de ce?
De ce nu putem discuta deschis, de ce nu putem fi sinceri, de ce nu  ne putem bucuram impreuna, de ce trebuie sa ne prefacem ca este bine, de ce trebuie sa traim in obisnuinta, de ce nu spunem ce simtim, de ce ..... de ce?

Zborrr .............. sunt o picatura de ploaie care isi cauta locul perfect, oare am sa-l gasesc?

Curcubeul gandurilor

De-ai fi aici cu mine,
Eu mult m-as bucura,
Sa-ti simt suflarea calda,
Si mangaiere ta.

Sa stiu ca tin in brate
Un zambet cristalin,
Si o privire calda,
Urmata de-un suspin.

Stiu ca ti-e greu,
Nimic nu e usor,
Dar dragostea triumfa
Si-n cel mai rece loc.

De un trecut ma-mpiedic,
Dar sper ca voi uita,
Si imi voi spune intr-una,
Acuma esti a mea.

Imi este dor de tine,
De chipul tau gingas,
De-un zambet, de-o privire,
Si de al tau glas.

Ma las purtat de val,
Si sper sa nu regret,
Mi-e teama de iubire,
Dar nu vreau sa te pierd.

Nu esti perfecta,
Chiar daca asta iti doresti,
Dar nu ma deranjeaza
Eu stiu ca tu incerci.

Te las acum scumpete,
Dar gandu-mi sta la tine.
Eu sper ca pana maine,
Sa ma visezi pe mine.

Un drog numit iubire

Iubirea, un amestec de pasiune si dragoste, cel mai periculos drog legal, atat de placuta si in acelasi timp atat de letala.
Am in suflet trairi care nu pot fi descrise in cuvinte, multe intrebari la care nu am raspuns, multe dorinte care nu pot fi indeplinite si totul se rezuma la iubire. Este atat de greu sa traiesti intr-un vis, sa vrei sa te implici mai mult dar sa-ti fie teama ca ai sa te trezesti si vei ramane doar cu intrebari.Uneori am impresia ca timpul se comprima, ora devine secunda, totul se petrece atat de rapid incat stai si te intrebi daca a fost sau nu realitate. Iubirea este ca un labirint, cu cat te afunzi mai mult in tainele ei, cu atat iti este mai greu sa gasesti raspunsuri.
Cum ne dam seama cand suntem iubiti, cum ne dam seama pe cine iubim, cum ne dam seama daca este vis sau realitate?
Cred ca oamenilor le place sa-si complice existenta, refuza sa se bucure de prezent si se agata de trecut, dar din pacate trecutul face parte din  noi, oricat de urat si dureros ni se pare acum, la un moment dat a fost exact ceea ce ne-am dorit.Uneori mi-as dori atat de mult sa las lumea sa intre in inima mea si sa o servesc cu o salata de drgoste, pasiune, iubire, asezonata cu putina frustrare si dezamagire.
Eu m-am hotarat sa renunt la trecut si sa ma bucur de prezent, de acea mare verde, de acel zambet, de acel abur, de acea privire, de acea lume.

Noapte buna oriunde ai fi vis placut.

Imi este dor

Imi este dor sa fiu privit,
Imi este dor sa sa fiu atins,
Imi este dor sa vad un zambet,
Imi este dor sa discut,
Imi este dor sa sarut,
Imi este dor de pasiune,
Imi este dor sa ma supar,
Imi este dor sa-mi cer iertare,
Imi este dor sa calatoresc,
Imi este dor de companie,
Imi este dor sa beau un pahar cu vin,
Imi este dor sa comentez,
Imi este dor sa vizitez,
Imi este dor sa privesc natura,
Imi este dor sa ma gandesc,
Imi este dor sa fiu indragostit.

Multumesc Doamne ca mi-ai oferit ocazia de a trai toate aceste clipe astfel incat sa pot spune: IMI ESTE DOR.

Poate fi trecutul la fel de important ca prezentul?

Sunt in concediul mult asteptat dar mintea imi este strabatuta de ganduri care in mod firesc nu-si au locul aici si acum. Simt ca ma apropii vertiginos de ceva ce am crezut ca nu se va mai repeta, o stare care se rezuma la o singura  traire, ceva ce nu poate fi descris in cuvinte.Nu vreau sa cred ca sunt un caz pierdut, un caz in care trecutul este la fel de important ca prezentul, un caz preocupat de intrebarea, de ce, de ce tu?
Nu, nu mai vreau sa las dezamagirea sa puna stapanire pe mine, prezentul conteaza, clipa asta, amintirea de ieri,  de acum o saptamana ..... acum o luna .....nu vreau sa trec peste cuvintele ,,eu voi fi aici''.

Afara ploua, si in fiecare picatura regasesc o amintire, o clipa, o traire, ca si cum natura vrea sa starneasca in mine spectacolul nostalgiei.

Important este ca plictiseala nu face parte din meniul meu :o)

Sarbatori fericite!!!

Mai mult decat o privire

Uneori o simpla privire poate avea o adevarata insemnatate, flirt, bucurie, sinceritate, tristete, parere de rau, ignoranta, sunt atatea moduri in care ochii ne tradeaza trairile. Este adevarat ca ochii reprezinta oglinda sufletului, cand reusesti sa treci mai departe si sa vezi dincolo de o banala privire, poti considera ca ai acces la baza de date a persoanei pe care o analizezi.
Ma bucur cand am ocazia sa ma scald intr-o privire calda, in care licarul fericiri iese la iveala ca un ghiocel primavara, ma bucur cand pot sa citesc fericirea in ochi, ma bucur sa vad oamenii zambind in jurul meu.


Oare privirea lor cum este?

O privire in prezent

Prezentul mi se pare mai greu de povestit decat trecutul. As defini prezentul ca o insiruire de evenimente fericite si triste, precum curcubeul dupa o tornada. Cert este ca a venit primavara, si trezirea naturii la viata ma bucura si imi ofera un sentiment de fericire.
Viata este foarte ciudata, in copilarie mi se parea ca timpul trece foarte greu, imi doream sa devin adult, sa lucrez, sa am responsabilitati, acum mi se pare ca orele devin minute, totul se petrece foarte repede in jurul meu, pot sa-mi doresc sa fiu din nou copil?
Imi aduc mai bine aminte ce s-a intamplat acum doi ani decat ce s-a intamplat azi.
Este ciudat ce poate sa-si aminteasca un om dintr-o zi, un zambet, o mare de verdeata, o privire, o masina, un cuvant, un telefon, cam asta este tot.
Ieri mi-am dat seama de cateva lucruri:
- trecutul este la fel de important ca prezentul, oricat l-am regreta el ne va insoti ca o umbra.
- un cuvant iti poate raspunde la o sumedenie de intrebari
- nu caracteriza nicodata un om cand este bine dispus, caracterizeaza-l cand este trist, esti mai aproape de adevar.
- unele lucruri nu pot fi intelese oricat te-ai chinui sa le intelegi/accepti, mai ales cand este vorba de cineva drag
- dragostea este cea mai ciudat si placuta stare pe care Dumnezeu ne-a oferit-o

.

Un vis de-o vara

Toamna este in plina desfasurare, ploaia de frunze imi mangaie umerii si simt ca ma incarca de energie. Sunt fericit ca-mi vad copilul crescand, in acelasi timp imi dau seama ca timpul zboara, dar asta  ma bucura, sunt sanatos. Totul decurge asa cum mi-am dorit, ascensiunea profesionala este in limitele dorite, duc o viata echilibrata, dar minunile nu tin la infinit. Un zambet si o privire m-au facut sa o remarc, era acolo de mult timp dar pana acum privirile noastre nu s-au intersectat. Dintr-o data interesul meu a fost starnit, ii zambesc si o invit la o cafea. Un zambet si o cafea s-au transformat intr-o superba relatie, o relatie lunga presarata cu dragoste, iubire si pasiune. Simteam ca mi-am gasit sufletul pereche, fiecare secunda petrecuta alaturi de ea o savuram cu fiecare celula, imi place sa o privesc si nu ma mai satur. A trecut un an de zile si nici nu am realizat cand, dar acest an si-a pus amprenta asupra casniciei, am cazut in capcana extrarelatiilor, mi-am incalcat principiile dupa care ma ghidam. Am ajuns din nou in situatia de a rade cu un ochi si de a plange cu altul, de a-mi incalca principiile si de a-mi cladi fericirea pe suferinta altuia. Imi dau seama ca va urma un moment dificil, trebuie sa aleg intre familie si aceasta femeie superba. Simt ca imprastii dezamagire, tristete si lacrimii, sunt iubit dar nu sunt fericit, mi-as dori sa ma divid si sa pot impaca ambele parti.
Ce sa aleg?
O casnicie plina de impliniri sau un vis de o vara?
Am ales ........ sufletul imi este sfasiat, sunt deprimat si simt ca lumea este mult prea mica pentru a ma ascunde. Idealul de a darui fericire a fost spulberat, caut in trecut unde am gresit, cand am depasit limitele principiilor mele, cand m-am lasat purtat de val?
Sunt trist, dar stiu ca un simplu zambet al copilului imi va lumina ziua.

Lectia numarul 9: Niciodata nu este prea tarziu sa o iei de la inceput, trebuie doar sa fi sigur ca este ceea ce-ti doresti.
Concluzia: Cand crezi ca totul se naruie, nu dispera, intotdeuna se gaseste cineva care sa-ti lumineze ziua