Tristetea unui vis de vara

Am constatat ca Blogul este un fel de spovedanie online, fiecare scrie mai mult sau mai putin, mai cu perdea sau mai direct, ceea ce simte sau traieste.
Am avut ocazia sa citesc multe povesti, dragoste, regret, singuratate, dezvaluiri, dar din pacate in majoritatea cazurilor pluteste o urma de tristete.
Putini sunt cei care isi exprima in scris bucuria, este si normal, cand esti bucuros, fericit, euforic, nu-ti pierzi vremea cu scrisul, ai lucruri mai bune de facut.
Dar viata nu este tot un zambet, stiti ce este cel mai dureros ..... sa vezi un suflet tradat, o iubire ce nu poate fi finalizata si singuratatea. Este atat de trist cand vezi atata dragoste nerostita, atata pasiune nefolosita, atatea sentimente moarte, atata suferinta si lacrimi.
Dupa cum va inchipuiti si eu am povestea mea, inca nu stiu unde s-o incadrez, dar o data ce scriu aici este clar ca-i trista. Un cautator de vise, care crede ca a gasit visul vietii lui si care se trezeste in mijlocul unui cosmar.  Cum as putea defini cosmar: un trecut care nu are legatura cu mine dar caruia nu pot sa-i gasesc o explicatie. Un trecut in care tieneretea si naivitatea au fraternizat lasand o persoana tanara sa ajunga in mainile unei persoane mult mai in varsta. Un prezent plin de clipe placute dar si de imagini dezgustatoare, dezamagire si gust amar. Este greu sa ti la cineva si sa-ti dai seama ca ceea ce tu atingi, ceea ce tu simti, ceea ce tu venerezi a fost la un moment dat capabila sa accepte asa ceva.
Este trist sa-l privesti pe celalalt si sa cauti in ochii lui acel licari de ieri, alataieri ..... , dar sa simti ca acum il cauti in zadar. In acesti ochi tristi se citeste durere, neputinta si parerea de rau ca trecutul nu poate fi schimbat.

.
Ma simt inert, lipsit de orice bucurie sau tristete, stau cu fata-mi cazuta si astept secunda urmatoare, tic tac, tic tac ....... tic tac .......
Sunt doar un cautator de vise, un explorator al clipelor placute si al suferintei.

Nu fugii scumpul meu vis, lasa-ma sa te ajung si sa ne pierdem in multime.

Suflul greu al torturii

In viata toti suntem mai devreme sau mai tarziu evaluati, cu bune cu rele, dar nu scapam. In functie de rezultat, mergem mai departe, incheiem colaborarea sau se aplica tactica: nu ne iubim dar nu avem incotro, mergem mai departe. Cea din urma se numeste compromis, mai devreme sau mai tarziu se va pune punct, incheierea colaborarii reprezinta o dovada de curaj a oricarei parti, prima varianta este ideala.
Tu ai fost evaluat, in ce categorie te incadrezi?
Ma simt inert, sunt precum un zombi care nu are o directie precisa, dar crede ca stie ce vrea.
Azi am trait o adevarata tortura a imaginatiei, o tortura sufleteasca, auch, auch, auch, inca ma doare, in atat de multe locuri ca nici nu stiu unde sa mai pun degetul.
Cel care ma tortureaza sa nemuste Intamplare, din pacate ...... acest individ fara mila nu este Intamplarea mea, probabil daca era a mea stiam cum sa-i fac fata. Partea mai putin placuta este ca, colaboreaza foarte bine cu un alt individ numit Trecut,  din pacate nici acesta nu face parte din grupul meu de prieteni. Stiam ca sunt periculosi, dar pana acum am stiut cum sa ma feresc si le-am facut fata. In timp ce mergeam cu masina, Intamplarea si-a facut aparitia impreuna cu ticalosul de Trecut, nu le-am dat importanta si am mers mai departe ignorandu-i. Dar vedeti voi, nu sunt niste amatori asa cum am crezut, sunt niste profesionisti. Trecutul mi-a atras atentia si Intamplarea a punctat, auch ..... fix in inima, dar ma tin bine.
Reusesc sa fug si sa gasesc  un scut numit Speranta, adevarul ca era cam ciuruit, dar trebuia sa ma apar cu ceva. Pentru siguranta m-am gandit sa-mi sun un amic la care apelasem candva Intamplare Ocazionala.
Superrrr amicul, a venit si s-a pus pe treaba, mi-a scos aschia numita Indoiala din inima, aschie infipta de Intamplare, apoi a discutat cu cei doi ticalosi.
Woouuu, nu-mi vine sa cred ca am scapat, inca ma doare locul unde Intamplare a infipt aschia numita  Indoiala, dar am sa ma vindec. Ma uit la scut si ma gandesc sa-l pastrez, mai mult ca amintire decat ca necesitate.
In timp ce savuram putinul timp liber la birou, citeam diverse scrieri, brusc ma simt lovit de Intamplare, miselul isi facuse aparitia si m-a lovit cand ma asteptam mai putin.
Unde naiba este scutul meu ciuruit?!!!
Dau sa ma ridic, ochii imi sunt atintiti in scrieri, cum nu ar fi fost suficient Trecutul vine si ma loveste in plin suflet, mi-am dat seama ca era mai tanar decat estimasem.
M-au lasat plin de durere, sa-l ia naiba de scut, tot nu stiu unde l-am pus !!!
Incerc sa ma ridic cu ochii atintiti in scrieri, loviturile isi spun cuvantul, dar ...... firar al naibi ..... uite scutul !!!
 Il pun in spate si plec cotonogit acasa.
Parca si acum aud rasetele isterice ale celor doi derbedei care ma injoseau.
Gata, nu am sa mai las scutul niciodata, il voi tine lipit de mine!
O perioada, cei doi ticalosi nu s-au facut vazuti, ori erau prea ocupati, ori eu eram prea orb ca sa-i observ, ori m-au vazut inarmat cu scutul meu ciuruit numit Speranta, si au hotarat sa stea in umbra.
Stiti cum este omul, cand vede ca-i merge bine considera ca este scapat de pericol, astfel ca am renuntat la scut, ma saturasem sa-l tot tarasc in spate.
Immmm ........ ce ar fi daca azi as evalua pe cineva?
Oare o sa treaca testul?
Immm ........ proasta idee, Intamplare si Trecut abia asteptau acest moment.
Firar, nu am scutul la mine, cred ca am sa mi-o cam iau. Asa a si fost, Intamplare a fost initiatorul, a dat cu mine de pamant, Trecutul doar se amuza si din cand in cand mai tragea cate un sut la suflet de parca era la campionatul mondial de fotbal.
STATTTIIIIII !!!!!
Nu se opresc, nu pot sa ma apar, infig bucati mari de Indoiala in mine, sunt ranit, auch ..... auch .... testul a fost picat.
Nu s-au oprit aici si m-au torturat trei zile, dar cea de azi a fost cea mai durerosa. Intamplare a vrut sa stiu exact cine este, a vrut sa-i vad fata lui hidoasa si dezgustatoare, imi zambeste ca un lunatic plind de mandrie.
Zambetul lui ma demoralizeaza, TEEEE URASSCCCCCCCC FATA DEZGUSTATOARE !!!!!!!!
Credeti ca-i pasa ca-l urasc, nici macar nu ma aude, nu-i pasa, dar vrea sa vad si sa stiu tot, Timpul se lauda cu a lui tinerete si-mi repeta intr-una ca l-am subestimat.
- Esti praf amice !!! imi tot spune Timpul
As vrea sa fug, dar unde sa ma ascund, sunt in camp deschis, sunt plin de rani care ma dor ingrozitor, cred ca imi voi gasi sfarsitul aici, probabil pana aici a fost totul.
Ma simt batjocorit de cei doi derbedei, dar cel mai mult urasc Intamplarea, daca as putea ajunge la el sa pot sa-l anihilez, daaaaa ...... stiu ..... nu se poate, este ajutat de Timp.
Cand simteam cum se scurge ultima suflare din mine, in timp ce Intamplare se pregatea sa-mi dea lovitura de gratie, de nicaieri apare Speranta, daaaa Speranta, scutul meu ciuruit. Nu ma intrebati, habar nu am cum a ajuns la mine, dar ma bucur sa-l tin in mana.
Incep sa ma apar, sper sa nu ma opresc aici, nu azi ...... REZISTAAAAA !!!!!! asta imi tot spun.
Maine poate o sa fie mai bine.
Sunt ranit, sunt foarte ranit, ma sprijin in scutul meu subred Speranta si sper ca voi face fata acestei situatii.
Intamplare si Trecut au plecat pentru moment, nu inainte de a ma privi inca o data ca si cum si-ar dori sa le vad chipul dezgustator.

Sper sa nu ma opresc aici, ma bucur ca am putu sa va scriu macar atat.

Cu drag,
Casanova

Trecutul, un prezent dureros

Azi am avut ocazia sa recitesc lucruri interesante, lucrui ce m-au facut sa-mi reconsider viziunea despre viitor. Este interesant cum la un moment dat putem fi indragostiti, putem iubi, putem considera ca este cel mai placut lucru care ni s-a intamplat ca apoi sa ne lasam influentati de prezent si sa consideram treutul neinteresant, credeti ca este posibil?
In viata m-am ghidat dupa pincipii bine inradacinate, pincipii ce au fost puse la grele incercari, dar va spun ca nu merita sa te abati de la carare doar daca intr-adevar ai gasit o pesoana speciala.
Trecutul trebuie luat ca atare, daca nu poate fi depasit, cu siguranta poate fi judecat, daca nu este judecat poate fi ignorat, depinde ce ascunde trecutul.
De azi am hotarat sa-mi injectez indiferenta, sa ma bucur de ceea ce mi se ofera fara a mai cauta sufletul pereche, fara a mai spera, fara a mai iubi, fara a mai privi, doar cuburi de gheata. Nu stiu daca voi reusi, sunt convins ca se gaseste cineva care sa ma topeasca, cineva a carui suflet este un cerc neintrerupt, cineva care se respecta, cineva care stie cand sa iubeasca, cineva care stie ce vrea in viata, cineva care are principii de viata, cineva care merita toata dragostea mea.

Plimbandu-ma pe strada am contemplat la trecut si prezent, prin gand mi-au trecut urmatoarele versuri care m-au facut sa-mi schimb viziunea depre viitor, despre viata, despre dagoste, despre trecut, despre sinceritate.
''Desi nu vreau,
Mereu vei fi cu mine, in mine, intru mine. 
Chiar daca am uitat simtirea, 
Chiar daca glasul nu ti-l mai stiu, 
Mereu imi vei reveni fie intr-un vis, 
Fie intr-un cantec.Si niciodata cat sa te ating.''

Unde esti suflet pereche?

In timp, am ajuns la concluzia ca iubirea trebuie aratata cu masura, altfel risti sa fi privit ciudat. Este rau daca arati indiferenta, inseamna ca nu-ti pasa, este rau daca dai importanta, inseamna ca esti exagerat, oare exista o cale de mijloc, tu o stii?
Am obosit sa tot caut, simt ca dau gres, oare tu esti ceea ce-mi doresc, sau esti doar un vis?

Uneori cred ca am asteptari prea mari si de aici si dezamagirile care apar, dar viata merge inainte, mai dau o pagina la cartea vietii sperand ca ceea ce voi descopei va fi cel putin la fel de captivant ca pana acum.

Este ciudat uneori cum putem da calificative greu de inteles, este ciudat cum putem face glume care creeaza confuzie, este ciudat cum percepem timpul uneori, este ciudat sa fi suparat si sa simti ca-ti trece instantaneu in urma unui zambet sau priviri, este ciudat sa nu exprimi ceea ce simti, este ciudat sa vrei ce nu poti avea.

Stiu ca esti acolo suflet pereche, stiu ca ma astepti, sper ca te voi intalni cat mai curand posibil.

In viata trebuie pastrat un echilibru, altfel va fi o continua lupta de recuperare, tu pastrezi echilbrul?

Picaturi de ploaie

Ploua, gandurile mi se scurg in minte precum picaturile de ploaie pe geam. Nu inteleg de ce totul trebuie sa fie atat de complicat, de ce totul trebuie sa fie altcumva decat ne dorim. Sunt trist, privesc in gol ca si cum as cauta infinitul, dar privirea spre infinit imi este oprita de ganduri triste ..... nimic nu iese cum imi doresc.
Traim in secolul comunicarii si cu toate acestea, oamnii comunica intre ei atat de putin , ore de ce?
De ce nu putem discuta deschis, de ce nu putem fi sinceri, de ce nu  ne putem bucuram impreuna, de ce trebuie sa ne prefacem ca este bine, de ce trebuie sa traim in obisnuinta, de ce nu spunem ce simtim, de ce ..... de ce?

Zborrr .............. sunt o picatura de ploaie care isi cauta locul perfect, oare am sa-l gasesc?

Curcubeul gandurilor

De-ai fi aici cu mine,
Eu mult m-as bucura,
Sa-ti simt suflarea calda,
Si mangaiere ta.

Sa stiu ca tin in brate
Un zambet cristalin,
Si o privire calda,
Urmata de-un suspin.

Stiu ca ti-e greu,
Nimic nu e usor,
Dar dragostea triumfa
Si-n cel mai rece loc.

De un trecut ma-mpiedic,
Dar sper ca voi uita,
Si imi voi spune intr-una,
Acuma esti a mea.

Imi este dor de tine,
De chipul tau gingas,
De-un zambet, de-o privire,
Si de al tau glas.

Ma las purtat de val,
Si sper sa nu regret,
Mi-e teama de iubire,
Dar nu vreau sa te pierd.

Nu esti perfecta,
Chiar daca asta iti doresti,
Dar nu ma deranjeaza
Eu stiu ca tu incerci.

Te las acum scumpete,
Dar gandu-mi sta la tine.
Eu sper ca pana maine,
Sa ma visezi pe mine.

Un drog numit iubire

Iubirea, un amestec de pasiune si dragoste, cel mai periculos drog legal, atat de placuta si in acelasi timp atat de letala.
Am in suflet trairi care nu pot fi descrise in cuvinte, multe intrebari la care nu am raspuns, multe dorinte care nu pot fi indeplinite si totul se rezuma la iubire. Este atat de greu sa traiesti intr-un vis, sa vrei sa te implici mai mult dar sa-ti fie teama ca ai sa te trezesti si vei ramane doar cu intrebari.Uneori am impresia ca timpul se comprima, ora devine secunda, totul se petrece atat de rapid incat stai si te intrebi daca a fost sau nu realitate. Iubirea este ca un labirint, cu cat te afunzi mai mult in tainele ei, cu atat iti este mai greu sa gasesti raspunsuri.
Cum ne dam seama cand suntem iubiti, cum ne dam seama pe cine iubim, cum ne dam seama daca este vis sau realitate?
Cred ca oamenilor le place sa-si complice existenta, refuza sa se bucure de prezent si se agata de trecut, dar din pacate trecutul face parte din  noi, oricat de urat si dureros ni se pare acum, la un moment dat a fost exact ceea ce ne-am dorit.Uneori mi-as dori atat de mult sa las lumea sa intre in inima mea si sa o servesc cu o salata de drgoste, pasiune, iubire, asezonata cu putina frustrare si dezamagire.
Eu m-am hotarat sa renunt la trecut si sa ma bucur de prezent, de acea mare verde, de acel zambet, de acel abur, de acea privire, de acea lume.

Noapte buna oriunde ai fi vis placut.