joi, 28 iunie 2012

Umbra unui chip pictat

In viata poti trece peste anumite lucruri doar atunci cand nu mai fac parte din prezentul tau. Uneori ne amagim ca este posibil, vrem sa credem in vise, vrem sa credem in speranta, refuzam sa acceptam realitatea sperand ca maine va fi altfel.
Poti uita ca esti bolnav, dar in cele din urma boala isi va spune cuvantul, nu poti ignora ce nu este de ignorat.
De ceva vreme am inceput sa pictez, vreau sa-mi iasa un chip dar imi dau seama ca talentul meu este umbrit din cauza fundalului, oricat de frumos as contura acest chip, culorile tipatoare ale fundalului umbresc acest superb portret. Se spune ca tablourile devin importante dupa ce totul devine trecut, dupa ce praful se asterne , asteptand parca un ochi mai putin critic care ar putea sa le salveze de la pieire si anonimat.
Eu ma consider un artist exigent, imi place sa am in colectia mea tablouri rare, tablouri care merita privite ore in sir incercand sa le gasesti un defact si la sfarsit sa exclami satisfacut: PERFECT!

Toti ne-am dori sa fim un tablou perfect, putini reusim, depinde de artistii care ne-au pictat, fiecare isi lasa amprenta proprie, de cele mai multe ori iese o pictura abstracta, o pictura inteleasa de foarte putin oameni, probabil de oameni care la randul lor au sufletul asemeni unei picturi abstracte.

Pictez, se distinge o figura diforma din care se evidentiaza clar o privire si un zambet, restul este format din linii ..... linii ce ar putea prinde contur sau ar putea ramane doar niste linii.
Privesc si incerc sa inteleg ce-mi doresc sa obtin, un tablou abstract sau un portret, am plecat de la ideea unui portret dar acestui fundal tipator i s-ar potrivi mai bine ceva abstract.

Suntem acoarele in mana unui pictor, tu ce fel de pictura crezi ca esti?

marți, 26 iunie 2012

Un plan numit suferinta

De ceva vreme ma macina o intrebare, oare sunt capabil sa iubesc?
Am vrut de atatea ori sa spun aceste cuvinte, dar cand sunt gata sa le rostesc o intamplare imi stranguleaza cuvintele si nu pot decat sa scot un oftat.
O alta intrebare se naste, oare iubesc?
Uneori cred ca suferinta trece tot cu suferinta, uneori castigi, alteori pierzi, oare eu sunt pregatit sa pierd, oare merita sa pierd acum cand am totul, oare cat de mult o sa ma doara?
Oare o sa ma doara mai mult decat ma doare acum?
Pot renunta la amintiri, zapada, o mare verde, o mare coapta, zambet, ochi, priviri, abur, soare, noapte, sentimente?

Sunt zile in viata de care ne vom aminti in tacere deoarece sunt strans legate de anumite intamplari, in curand vei avea si tu o zi la care sa te gandesti.

Gata, pana in luna septembrie trebuie sa stiu daca iubesc cu adevarat, trebuie sa stiu daca voi ierta, trebuie sa stiu daca voi merge mai departe sau va fi luna in care imi voi incalca principiile.

Stiu ce simt acum si asta ma face sa fiu optimist.

sâmbătă, 23 iunie 2012

Scumpul meu vis

Este ora 22:25, am o ora de cand am venit din parc, am cautat cu privirea prin aglomeratie cum as fi pierdut ceva, din pacate nu am gasit nimic, nimic din ce mi-as fi dorit. Am avut o zi plina si obositoare, vreau sa stau intins si sa fiu pigulit, oare la cine sa apelez?
Amicul meu Soare nu m-a iertat azi, m-am dat cu crema dar tot m-a ars, trebuie sa am o discutie cu el, poate data viitoare o sa fie mai indulgent.

Te simt atat de aproape si totusi esti atat de departe.

vineri, 15 iunie 2012

Eu si prietenul meu Soare

Azi cerul este cenusi ca si cum ar fraterniza cu sufletul meu, dar privind orizontul se intrevede un superb albastru, oare la mine ce se vede la orizont?
Pentru cateva clipe de nicaieri a aparut soarele vrand parca sa-mi aline tristetea si sa-mi mangaie chipul cu ale lui raze.
- Multumesc Soare, esti un prieten bun, am atatea sa-ti spun.
- Daca ai sti tu Soare in ce situatie ma aflu, nu ai mai considera dragostea dintre tine si Luna imposibila.
- De ce pun atata suflet?!!
- De ce-mi pasa?!!!
- Tu vorbesti serios Soare sau singuratatea te-a facut sa vezi lucrurile cu atata indiferenta?!
- Mai Soare, uite cum stau treburile, pun suflet fiindca simt ca nu sunt singur, simt ca cineva este langa mine, simt ca sunt dorit. Pun suflet pentru ca stiu ca sub acea stampila mare si neagra se afla o pagina alba, imaculata.
- Stii Soare, un vapor care este condus prin superbele ape albastre va arata mereu mai bine decat un vapor care isi alege singur traseul, intr-un tarziu va esua si atunci nu va mai fi la fel de valoros. Uneori astfel de vase pot fi salvate de la scufundare si pot fi carmuite sa mearga in ape calme. Vor purta mereu pecetea vasului ce era sa se scufunde dar cel putin vor exista si nu vor fi doar niste epave.
- Soareee, in cazul in care o vezi, te rog sa ne mangai pe amandoi in acelasi timp, astfel incat sa-i simt caldura prin raza ta, daca nu, transmite-i Lunei sa ne mangaie la noapte pe amandoi, sa ne vegheze somnul astfel incat in vis sa fim amandoi.

Multumesc Soare, fugi si te odihneste, cred ca esti obosit dupa atata mers pe cer.


Oscar si Tanti Roz

Am terminat de citit cartea Oscar si Tanti Roz de Eric Emmanuel SCHMITT, un adevarat exemplu de viata, de gandire, de trairi. Am realizat cat suntem de fragili, cat de important este sa facem lucrurile responsabil astfel incat sa putem savura viata fara remuscari, sa o traim asa cum alti nu pot decat sa-si doreasca.

,, Pentru fiecare notiune exista mai multe raspunsuri, foarte diferite.
Cele mai interesante intrebari raman intrebari. Si contin in ele un mister. La fiecare raspuns trebuie sa adugi un ,"poate". Numai intrebarile fara interes au raspunsuri definitive.
- Vrei sa spui ca pentru problema "Viata" nu exista solutie?
- Vreau sa spun ca pentru problema "Viata" exista mai multe solutii, deci niciuna.
- Dupa parerea mea, singura solutie pentru viata este sa traiesti"


"Cu cat imbatranesti, cu atat trebuie sa dai dovada de bun gust ca sa apreciezi viata. Trebuie sa devi un rafinat, un artist. La zece sau douzeci de ani, orice prost poate sa se bucure de viata, dar la o suta , cand nu mai poti sa te misti, trebuie sa-ti pui la contributie inteligenta"


" In ultimile lui trei zile, Oscar isi pusese pe noptiera o pancarta cu un anunt care cred ca te intereseaza. Scrisese asa:
"Numai Doamne-Doamne are voie sa ma trezeasca''"

Cenzura din glas numita iubire

Nu stiu daca ati simtit vreodata cenzura in suflet, sa vrei sa spui ceva si sa-ti dai seama ca nu este momentul potrivit, ca nu merita sa se stie ce gandesti, ce simti, ce traiesti.
Este atat de dureros sa vrei sa te exprimi si sa nu poti sa o faci, atat de dureros sa crezi ca nu merita, ochii sa-ti vorbeasca dar buzele sa-ti fie impietrite.
Daca ar fi sa descriu in momentul asta dezamagirea ar insemna sa fac o insiruire de numere, ani,  persoane si tari.
42 - o varsta
2 - o perioada
2010 - un an
Italia - o tara
toate legate de o persoana
Matematic rezultatul este sumbru:
- suma:  dezamagire suprema,
- inmultire: s-a facut la momentul respectiv mai mult decat imi doream
- impartire: Inca nu este momentul sa impartim
- scadere: de ceva vreme tot scad si sunt curios unde am sa ma opresc
Nu am fost niciodata bun la matematica, dar ecuatia de mai sus imi este atat de clara incat ma simt ca un olimpic.
Mi-as dori sa pot iubi asa cum am mai facut-o, dar am o ancora in inima care pe zi ce trece sa infige mai tare si durerea ma distrage de la ceea ce vad, ceea ce ating, ceea ce simt.

Dezamagirea ne este servita sub multe forme, de cele mai multe ori apare de unde ne asteptam mai putin.

Poti trai cu  gandul ca ai dezamagit?
Poti trai cu gandul ca te-ai complacut?
Poti trai cu gandul ca te-ai oferit?
Poti trai cu gandul ca vei pierde?





marți, 12 iunie 2012

Refuzul

Uneori putem da dovada de rautate, ne place sa-i sicanam pe ceilalti doar de dragul de a simti putina durere, frustrare, nesiguranta, ceva ce am simtit si noi din cauza lor.
Dar oare merita ca noi sa facem aceleasi greseli, oare merita sa ne injosim doar de dragul de a demonstra ceva, eu cred ca nu merita. Putem rani o persoana in atatea moduri, este atat de usor, dar mult mai greu este sa-i spui cat de draga iti este, cat de mult ti la ea si de ce nu, sa-i spui ca o iubesti.
Din pacate faptele o data facute nu mai pot fi retrase, totul ramane marcat si daca avem o sansa ca noi sa fim mai buni, trebuie sa nu o pierdem si sa profitam de ea.

Refuzul
Refuz ca sa gresesc ca tine,
Si mi-am propus sa nu ezit,
Chiar daca asta-mi trece acum prin minte,
Ispitei jur ca-m sa-i rezist.

Sunt casanova, nu neg asta,
Dar ai stiut de la inceput
Dar pot sa-ti dovedesc acum
Ca dragostea m-a cucerit.

Inca imi pasa de trecut,
Nu l-am uitat cum mi-as dori,
Dar vreau sa cred ca te-ai schimbat
Si totul va fi cum dorim.





sâmbătă, 9 iunie 2012

Soarele si Luna

Este ora 00:00, am ajuns acasa si incerc sa fac o retrospectiva a zilei de azi. As spune ca a fost o zi interesanta, o zi plina de pasiune prin prisma serviciului si nu numai. Sunt obosit dar nu pot sa dorm, patul mi se pare mult prea mare, probabil am sa iau o perna in brate si am sa adorm cu gandul cine stie pe unde.
Immm, poate am sa ma gandesc la ceva ce nu am facut sau cum as putea sa-mi rascumpar stangaciile fata de cei care am gresit. 
A trecut jumatate de ora si-mi gasesc greu cuvintele, ideile vin si pleaca cu viteza supersonica, sunt prea obosit sa le pot prinde.
Daca ar fi sa concluzionez pe ziua de azi as spune doar ''niciodata sa nu spui niciodata'', cand te astepti mai putin poti avea surpriza sa ajungi ....... sa ai o zi frumoasa.

Iti spun acum noapte buna,
Spiridusul te pupa pe picior, corp si mana.
As vrea sa fi acum langa mine,
Dar Soarele si Luna nu pot dormi impreuna.

sâmbătă, 2 iunie 2012

Departe dar totusi aproape

Sunt intr-un loc fromos unde traditia, tara si oamenii sunt respectati.

As fi vrut sa fiti si voi aici, sa vedeti ce vad si eu, sa ne bucuram impreuna.

Desi sunt intr-un loc si o companie buna, ma gandesc departe, sufletul nu este cu mine, a ramas agatat in locul de unde am plecat.