miercuri, 17 octombrie 2012

Maratonul vietii

 Azi sunt fara chef, fara vlaga, fara dorinta.. Vreau doar sa stau ghebos in scaunul de la birou, sa privesc in gol fara sa ma gandesc la ceva. Noroc cu situatiile tensionate care ma scot periodic din aceasta stare letargica.
Afara este frumos, ar merge o plimbare prin parc, sa-mi umplu plamanii cu mireasma D-nei Toamne si sa admir frunzele ruginii. Ma uit in jur si nu vad decat preocupare, si pe alocuri un zambet, o privire. Cred ca o data cu varsta uitam sa ne mai bucuram, intram in rutina vietii si credem ca asa trebuie sa fie, o viata falsa, o viata plina de griji, lipsuri si cu dorinte cat mai mari, parca am trai o mie de ani. Probabil chiar efemeritatea noastra pe pamant ne face sa fim atat de strangatori, stim ca nu avem mult timp la dispozitie si totul este contra timp. In copilarie iti doresti sa fi mare, cand cresti iti doresti sa ai un serviciu bun, dupa ce ai serviciul iti doresti sa castigi cat mai bine, dupa ce castigi vrei o casa, o masina si o sotie. Dupa toate acestea zambesti satisfacut incurajandu-te singur ca ai facut cea mai buna alegere, cu casa, cu masina, cu sotia.  Deoarece ne-am nascut cu simtul competitivitatii dupa o anumita varsta incepem sa fim nemultumiti, prin urmare schimbam serviciul pentru unul mai bine platit, visam sa schimbam casa cu una mai mare (desi actuala este suficient de mare), schimbam masina cu una mai mare si mai puternica (vechea masina s-a demodat) si in cele din urma te uiti la sotie si te gandesti daca merita investitia unui tuning sau mai bine iti iei una deja tunata. Noroc cu copiii, de fapt ei sunt singura realizare palpabila, casa ...... doar niste beton, masina .... un morman de fier, sotia ...... imda, aici discutia poate fi mai lunga, poate fi a ta sau a ta si a altuia, dar copilul va fi numai al tau, asta daca esti sigur ca ai muncit si tu acolo si nu gradinaresti ce a plantat vecinul.
Concluzia ar fi sa ne punem pe facut copii, cred ca incep sa invidiez cainii, stau toata ziua, isi mirosul fundul si isi pupa organele, dar cand este vorba de imperechere nu te mai intelegi cu ei, singurul lor gand este sa procreeze. Nu-i intereseaza unde vor dormi, ce vor manca, cu ce se plimba, ce partenera gasesc in sezon. Singurul lucru care imi displace este statul la coada pentru procreere, dar daca facem o analogie cu specia umana, sa spuna cineva ca nu a fost niciodata intr-o competitie pentr o fata sau un baiat.

Cu toate acestea, prefer felul meu de a fi, prefer acest maraton nebun de agoniseala, cu munca, stres, casa, masina, sotie, copii si ce mai ofera viata. Am de toate si de fapt nu am nimic, totusi traiesc cu speranta ca macar copiii sa fie ai mei, in caz contrar nu pot decat sa multumesc celui/celor care au lucrat in locul meu, au facut o treaba grozav de buna.


joi, 11 octombrie 2012

De o parte si de alta a baricadei

Facand o analiza a anului 2012 il pot considera, fara sa stau prea mult pe ganduri, anul oportunitatilor sexuale. Imda, oportunitati deoarece nu am fructificat tot ce se putea si sincer nu-mi pare rau. Nu mi-am propus sa tin evidenta persoanelor cu care ma culc deorece deviza mea este '' nu cantitatea conteaza, calitatea primeaza''. Poate va intrebati ce inseamna calitate pentru mine, stati linistiti, nu am dat iama in fotomodelele autohtone sau in cele de peste hotare, prefer femeile cu picioarele pe pamant, desi trebuie sa recunosc ca imi place sa le vad si cu picioarele in aer.
Ce pot sa spun, am avut parte de tot tacamul, incantare, dezamagire, dragoste, iubire, razbunare, suferinta si nu in ultimul rand fericire. As putea sa expun punct cu punct fiecare clipa facand sa para cat mai pompoasa sau cat mai tragica, dar nu asta este rostul acestui blog. Mi-am dorit sa scriu din dorinta de a expune trairi ce nu le pot discuta acasa. Nu te poti duce acasa si sa spui:
- Stii draga mea, azi m-am culcat cu cineva si a fost extraordinar !!! Nu am avut remuscari ca te-am inselat, dar apreciaza ca am venit zambitor!
 Ma gandesc ca nu m-ar inbratisa dupa aceasta marturisire. Aici este coltul meu de spovedanie, locul unde scriu ce gandesc si traiesc, locul unde-mi plang de mila, locul unde ma cert cu cei din jur si cu mine, locul unde-mi marturisesc sentimentele si frustrarile.
O data cu inaintarea in varsta imi dau seama ca asteptarile mele de la mine si de la cei din jur sunt din ce in ce mai mari dar nu exagerate. Imi plac femeile hotarate, care stiu ce vor, care dovedesc ca se pot descurca in anumite situatii mai putin placute, asta este dovada pentru mine ca femeia este cu picioarele mai mult pe pamant decat in aer. Este adevarat ca in viata am cunoscut atat femei cu aere de pitipoanca cat si femei sigure pe ele care ar fi putut concura in orice clipa cu un barbat, sincer as prefera o combinatie intre cele doua tipuri. Este adevarat ca in multe cazuri nu am avut rabdarea sau interesul sa aflu mai multe despre persoana respectiva, nu simteam ca este cazul.
Am fost invidiat de colegi si prieteni inca din adolescenta, nu eram o frumusete dar cu toate astea succesul nu-mi lipsea, aveam priza la femei. Nu am stat niciodata bine la capitolul ''vraja'', eram chiar timid, dar atuul meu era ca stiam sa ascult si sa consolez.
Acea perioada a trecut, azi ma privesc in oglinda si observ primele riduri, semn ca adolescenta este de mult trecuta fiind inlocuita de problemele varstei de mijloc. Acum lucrurile sunt mult mai transante, nu mai avem timp de taraganeala, fiecare dintre noi stie cu siguranta ce-si doreste incat ''vraja'' nu-si mai are rostul. Liceencele si studentele au fost inlocuite de femei casatorite sau cu relatii de lunga durata. Daca m-as gandi din perspectiva barbatului, as spune ca nu este corect fata de ceilalti barbati, acei barbati care isi asteapta partenerele acasa in timp ce ele sunt cu mine, dar am un gand care ma consoleaza, la randu-mi si eu sunt barbat si imi astept partenera, niciodata nu se stie de ce parte a baricadei esti.
Stimate domnisoare/doamne, stimati domni, orice ati face sa fiti cu mare bagare de seama, nimeni nu merita sa sufere din cauza slabiciunilor noastre, atata timp cat cei de acasa sunt fericiti, totul este ok.
Este adevarat ca la sfaturi sunt primul, din pacate nu sunt primul si la punerea lor in aplicare.

 

vineri, 5 octombrie 2012

O zi de toamna

Azi am avut o zi obositoare dar in final frumoasa, o zi cum doresc sa o incheie orice persoana. Am inceput prin a ma trezi in acelasi hotel unde ma cazez de aproape doi ani de zile, am continuat cu micul dejun, acelasi ca intotdeuna: cascaval pane, doi carnaciori, doua felii de gem si un iaurt, apoi imi beau cafeaua intotdeuna fara zahar si plec grabit spre prima intrevedere.

Prima intalnire a fost destul de dificila, patru ore de discutii si negocieri, dar in astfel de situatii nu timpul este important, important este ce se decide in urma acestor negocieri. Azi a fost bine, in urma discutiilor am aflat cateva informatii utile, am luat masa cu partenerul de afaceri ocazie cu care am planuit sa avem o intalnire non-profesionala pentru a savura un pahar de vin si de a mai sta de vorba. Din propria experienta astfel de discutii ajung tot la afaceri, deosebirea este ca sunt mai relaxate.

Am plecat in graba spre urmatoarea intalnire si cand ajung ce-mi vad ochii ......... un berbec la protap era invartit de zor de doi bucatari. Interesant imi spun, cred ca am inimerit intr-un moment nepotrivit, am anuntat ca urmeaza sa ne intalnim si nu mi s-a spus nimic. Ma intalnesc cu partenerul de afaceri si ma invita la o petrecere unde aveau sa participe persoane de la companii destul de importante.

Am baut un vin si m-am infruptat la recomandarea bucatarilor din carnea suculenta a bietului berbec, ocazie cu care ii multumesc pentru existenta. Am ascultat si cateva bancuri mai cu perdea mai fara perdea, am zambit, am ras cu lacrimi, am vorbit la telefon cateva minute bune, am mai apelat la sarmanul berbec, am mai savurat un vin si uite asa mi-am dat seama ca este destul de tarziu, m-am dus sa multumesc pentru ospitalitate si am plecat.
Facand o analiza a acestei intalniri ar suna cam asa, rezultat zero asupra afacerilor dar satisfactie 100% asupra stomacului si a bunei dispozitii, nu stiu daca si ficatul este de acceasi parere cu mine.

Acum stau in pat si ascult Queen, observ ca ceasul este trecut de ora 00, prin urmare ma pregatesc de o noua zi, cu acelasi mic dejun, cu acceasi cafea amara, cu alte intalniri, dar cu aceleasi persoane dragi in inima.

Somn usor si pace-n suflet sa aveti.

marți, 2 octombrie 2012

Septembrie Luni

 Este luni, o zi tarzie de septembrie, tot weekendul m-am gandit la aceasta zi, la ce urmeaza sa fac si cum va influenta decizia mea viitorul. Am decis sa platesc o fapta cu acceasi moneda, nu din dorinta de razbunare, doar din dorinta de a scapa de banalele cuvinte "te inteleg, imi pare rau si regret"
Sunt coplesit de ganduri si macinat de un trecut, decizia este luata, am sa merg pana la capat, de aceasta data nu am sa cedez rugamintilor. Astept in fata masinii precum o prostituata pe marginea soselei, persoana aleasa se apropie cu un mers unduit si cu un zambet de satisfactie pentru ceea ce va urma, nu stie ca este doar o unealta a unui plan diabolic. Pornesc masina si simt cum ma cuprind emotiile, incep sa ma indoiesc de ceea ce vreau sa fac, dar acum stiam ca sansele de a renunta sunt foarte mici. Ma uit la ea si o vad cum arde de nerabdare, cum ma soarbe din priviri, pacat ca nu poate vedea mai departe de banala mea privire, pacat ca nu aude strigatul din inima mea " fugiiiii, nu te culca cu el !!!''
Opresc masina si nu trebuie sa spun prea multe ca deja suntem pe bancheta din spate, se citeste fericirea in ochii ei. Ma uit la ea dar nu o vad, cu ochii mintii vad un film mut, un film din care nu fac parte, un film cu alti protagonisti, un el batran si o romanca usoara. Simt ca ma cuprinde furia si incep sa-mi sarut partenera cu patos, se lasa prada sarutului meu scotand usoare gemete de placere. Mi-am propus sa urmez aceeasi pasi pe care i-au urmat si protagonistii  filmului meu. O dezbrac si o sarut pe sani, ma ajuta dandu-si blugi jos, ies la iveala o pereche de bikini rosii. Trece in bratele mele si incepe sa se frece de mine, continui sa o sarut pe sani, probabil vrea sa incepem in aceasta pozitie dar o intind pe bancheta si ii dau bikini jos. Ma dezbrac si trec deasupra ei, atata ciuda am in mine incat intru repetat si cat mai adanc, gemete de placere se fac auzite. Ma simt ca un animal turbat, penetrez cu ciuda cum as fi vrut sa intru tot, ea se aseaza mai bine cum si-ar fi dorit sa-i mut toate maruntaiele, incepe sa acuze dureri dar nu se lasa, accepta tot ce-i ofer. O opresc sa-mi pun prezervativul ocazie cu care trece deasupra mea, acum era randul ei sa-mi arate ce paote. Se zvarcoleste si tipa ca o posedata, de parca penisul i-ar fi iesit pe ochi, o privesc cu dezinteres moment in care observ ca afara ploua. Imi spun in sinea mea ca este grozav, pana si timpul respecta scenariul, acelasi lucru s-a intamplat si in filmul original. Deoarece timpul trecea si nu existau semne ca va ajunge la orgasm in curand am inceput sa iau atitudine, o ridic si incep sa maresc ritmul, unul din noi doi trebuia sa termine. Asa s-a si intamplat, am terminat eu, fara acel raset infundat, fara electrosocuri, doar o banala ejaculare. In secunda doi ma simteam trist dar satisfacut. Ies fara sa mai pierd timpul, ii spun ca trebuie sa mergem fiindca este tarziu si incep sa ma imbrac, se citeste o usoara nedumirire pe chipul ei dar stie ca am dreptate. Ne urcam in masina si mergem sa mancam, ii fac cinste cu masa de pranz si apoi revenim de unde am plecat.Deschid usa si dau cu ochii de tine, aveam un zambet tamp dar satisfacut, satisfactia era atat de mare incat imi venea sa rad.
Peste cateva ore urmeaza sa plecam impreuna, nu stiu cum vei reactiona, nu stiu daca vei mai merge cu mine dar stiu sigur ca acum intelegi cat de mult am suferit, acum sti ce inseamna sa suferi, acum cuvintele " te inteleg" au sens.
Este trist ca a trebuit sa recurg la asa ceva, ma simt ca o parasuta, sex din razbunare, sex pentru ati arata ce inseamna sa suferi, pentru a intelege cu adevarat cat de mult am suferit si cat de greu este sa cauti explicatii si sa nu gasesti, sa te gandesti de ce, cum a putu?

Aceasta experienta a reprezentat startul unui nou inceput, un inceput de egalitate, de complicitate. DA, a acceptat sa fie cu mine desi stia ca cu cateva ore inainte ma culcasem cu alta femeie, toate astea din dorinta de a avea un nou inceput, unul lipsit de reprosuri, unul in care trecutul sa fie lasat la o parte si in care prezentul sa-si puna amprenta.

Sunt putine lucruri cu care nu ma mandresc in viata, acesta este unul dintre ele.