Te iubesc natura!!!

Nu am mai scris de mult, asta nu inseamna ca timpul s-a oprit si in viata mea nu s-a intamplat nimic interesant, doar ca ...... o data cu toamna am intrat si eu intr-o stare de repaos. Imi duc viata intre doua femei, stiu ...... nu este o noutate pentru mine, dar de data aceasta este altfel, poate ca imbatranesc si dau lucrurilor mai multa importanta. Inca din adolescenta am fost destul de radical in relatii, dar o data cu trecerea anilor imi dau seama ca am inceput sa ma inmoi, sa las de la mine, nu stiu unde sa incadrez acest aspect, la intelepciune sau naivitate. Am ajuns la concluzia ca nu pretuim viata asa cm trebuie, avem tendinta de a da o importanta mult prea mare unori lucruri neimportante, unor clipe neimportante, unor vorbe neimportante, lasam sa fim afectati de nimicuri, cand ne dam seama cu adevarat de toate aceste aspecte, suntem deja la sfarsit de drum. Imi este din nou dor sa stau sa ascult linistea, sa ascult vantul, sa ascult corbii, sa simt ca ma contopesc cu natura, sa o pot imbratisa cu privirea si sa-i spun ca o iubesc.

Actorul propriei vieti

De ceva vreme ma tot bamtuie o intrebare, de ce inselam?

Am incercat sa-mi analizez propria-mi viata si mi-am dat seama ca sunt subiectiv, gasesc atat de multe scuze incat chiar cred ca sunt indreptatit sa insel. Ca sa elimin subiectivismul am inceput sa caut ceva explicatii pe net, din pacate nu am gasit nimic care sa satisfaca pofta neuronilor de informatii. Nu am gasit ce cautam, in schimb am gasit atatea povesti cu oameni inselati si oameni care au inselat, pareri de rau si dureri in cot. Mi-am dat seama ca suntem niste fiinte cu slabiciuni, fiinte care ne lasam foarte repede prada instinctului primar.

Din pacate am ajuns la o concluzie trista, toate relatiile ajung mai devreme sau mai tarziu in acelasi punct, acel puct al obisnuintei si al rutinei. Toate trairile de la inceput se pierd undeva pe drum, pasiunea incepe sa se stinga, dragostea se topeste si iubirea se evapora. Te trezesti langa aceeasi persoana fiind manat de obisnuinta si de frica de nou, speri ca maine va fi altfel asta pana cand intr-o zi o sa apara o persoana care-ti pare deosebita. Toti suntem deosebiti la inceput, dam tot ce putem, oferim timp, dragoste, pasiune, atentie, dupa aproximativ 3 ani totul se plafoneaza. In viteza de a realiza cat mai multe incepem sa pierdem cele mai importante elemente astfel incat ne trezim lipsiti de dorinta de a mai continua. Traim cu speranta ca intr-o zi vom gasi o persoana care sa fie asa cum ne dorim, dar ne este frica sa recunoastem ca nu avem puterea de a pune punct si de a lua-o de la capat. Ne place sa ne torturam emotional si sa zambim fortat, ne place sa credem ca totul este bine, ne place sa oferim jumatati de masura si sa gasim scuze pentru situatia noastra. Cand iti dai seama ca esti un strain in propria-ti relatie, incepi sa te minti ca maine va fi mai bine, apoi incepi sa te gandesti ce vor spune cunostintele daca renunti, in cele din urma ajungi sa te csatoresti fara sa recunosti ca te afli in locul nepotrivit. Astfel esti actorul propriei tale vieti, o viata plina de resemnare si tradare, o viata plina de adrenalina, dragoste si pasiune dar nu acolo unde trebuie, o viata plina de planuri, vise si dorinte alaturi de alta persoana.

Am citit si auzit multe scuze de inselat, am inselat deoarece bausem un pahar in plus, am inselat din curiozitate, am inselat din intamplare, dar nu am sa inteleg niciodata persoanele care au o aventuri fara sa aiba pretentii de la viata si nu in ultimul rand de la ei.