Ramas bun

Imi pare rau iubito,
Totul s-a terminat,
Eu te iubesc dar totusi,
Trecutul m-a macinat.

Nu pot lasa uitarii
Gandirea ta usoara,
Eu ma intreb intr-una
Cum ai putut tu oare?

Cum ai putut sa-accepti,
Trupul sa-ti daruiesti,
Unei persoane care,
Te-a folosit ca pres.

Cum ai putut tu oare,
Sa-accepti sa te dezbraci,
In fata unui nene,
Cu dublu varsta ta?

Imi pare rau iubito,
Trecutul e trecut,
Dar oare nu conteaza
Felul cum ai gandit?

Regreti nespus acuma,
Greseala ce-ai facut,
Dar in doi ani de zile,
Tu doar te-ai complacut.


Imi pare rau iubito,
Dar nu pot sa te iert,
Si nici nu vreau ca eu,
Septembrie sa astept.

Noi vom ramane prieteni,
Asa este normal,
Si iti voi fi alaturi,
Cand imi vei solicita.

Eu nu-ti voi spune adio,
Nu stiu ce va fi luni,
Dar sper ca vei intelege,
Ca noi nu avem acelasi drum.

Inchisoarea dragostei

Simt ca te pierd incet, incet,
Din suflet tu imi evadezi,
Vreau sa te tin dar nu mai pot,
Am obosit.

Imi este greu sa ma gandesc,
La clipa cand nu vei mai fi,
La marea noastra verde,
La apa ce ti-am daruit.

Amintirile imi vin navala,
Si fericirea ma-nconjoara,
Ma bucur ca te-am cunoscut
Iti multumesc ca ai aparut.

Adevarul o durere benefica

Adevarul este de cele mai multe ori dureros, dupa ce-l aflam ne spunem ca o minciuna ar fi fost mai buna. Daca am gandi rational ne-am da seama ca adevarul este o mare fereastra spre realitate, o mare sansa de a vedea lumea asa cum este ea. De cele mai multe ori credem ca suntem pregatiti sa facem fata crudului adevar dar cand suntem pusi in fata lui ne speriem ca niste copii si refuzam sa-l acceptam.
Cum ar fi sa ti se spuna: nu te mai iubesc, te-am inselat, nu m-am simtit bine cu tine, vorbesti cu mine dar eu ma gandesc in alta parte, a fost mai bun decat tine, oare ai fi pregatit sa auzi toate aceste dezvaluiri?
Adevarul doare dar eu il prefer in locul minciunii, ma pot folosi de el pentru a deveni mai bun, pentru a ma autodepasi.
Nu este greu doar de acceptat, este greu sa-l si spui deoarece presupune sa ranesti o persoana, presupune sa lasi o rana in inima cuiva, rana care este posibil sa nu se cicatrizeze niciodata.

Ma dezbrac de camasa minciunii si las adevarul sa iasa la iveala, gol golut cu toate defectele lui, cu toate partile lui dureroase, cu toate partile lui bune.
In copilarie completam oracole, era o adevarata nebunie. Era incitant sa-ti dea cineva oracolul deoarece trebuia sa raspunzi la o serie de intrebari care mai de care mai intime si aveai sansa sa adresezi o intrebare posesorului. De cele mai multe ori intrebarile erau "ma iubesti, te-ai sarutat cu X de la clasa Y, pe cine placi din clasa, etc", intrebari care ma fac sa zambesc dar care atunci aveau o foarte mare insemnatate. In inocenta varstei exista si mult adevar, uneori era amarui alteori foarte dulce, depinde ce si pe cine intrebai, depinde ce si de la cine sperai. A trecut mult timp de atunci si am ramas cu gustul adevarului, doar ca acum simturile sunt la extrema, foarte amare sau foarte dulci.
Puritatea acelor vremuri a apus lasand loc maturitati si trairilor venite la pachet cu aceasta. Ne-am dorit atat de mult sa crestem, sa fim maturi, sa iubim, sa fim iubiti, sa mintim, sa fim mintiti, sa inselam, sa fim inselati, sa ne prefacem fericiti, sa zambim fara a fi fericiti, sa privim fara a vedea, sa ascultam fara a fi prezenti, sa ne prefacem ca este bine, sa acceptam ce nu putem accepta.
Adevaru-mi dezgolit si copilul din mine au iesit la iveala, refuz sa ma maturizez, refuz sa mint, refuz sa ma las mintit, refuz sa ma prefac fericit, refuz sa accept orice, vreau doar sa iubesc cu toata fiinta mea, sa fiu fericit, sa-mi fac visul perfect.

Tu esti multumit de adevarul in care traiesti?

Un ciuline printre flori

 Este placut sa ai o gradina in care sa plantezi flori, dar cum ar fi sa gasesti o samanta si sa o plantezi fara sa sti ce o sa iasa?
Vei trai cu marea speranta ca va iesi o superba floare, dar ce te faci daca in loc de o superba floare va creste un ciuline, il vei ingriji ca pe celelalte flori sau il vei indeparta?
Este adevarat ca anumiti ciulini au flori frumoase, dar oare un ciuline nu va fi tot un ciuline, o planta care ne va intepa, care ne-ar face sa suferim?
Din pacate ciulinele nu se poate intoarce in timp sa-si schimbe natura, sa fie o flaore fara spini, o floare dorita in orice casa, la orice ora.
Este trist ca nu putem schimba anumite lucruri, este trist ca trecutul influienteaza viitorul, este trist ca la un moment dat o planta a ales sa aiba spini, s-a bucurat, a savurat dar regreta acum cand este intr-o frumoasa gradina de flori si va sti ca nu va fi niciodata mirosita, nu va fi nicodata atinsa, nu va fi niciodata privita ca o floare, mai mult risca sa fie inlaturata si uitata.
Oare ce ne vom aminti, ca acel ciuline a avut la un moment dat o floare mov sau ne vom aminti dezamagirea ca am planta o samanta si a iesit un ciuline?
Imi pare rau pentru ciulini, dar pentru mine un ciuline nu va fi niciodata mai mult, oricat de mult mi-ar placea floarea lui, oricat de mult si-ar dori sa devina floare, tepii vor fi mereu acolo.

Mi-ar placea sa cred ca voi ajunge sa-mi pun in vaza un ciuline, voi ati putea?

Indicii spre sentimente

Fiecare avem felul nostru de a spune TE IUBESC, unii o  spun direct ca si '' buna dimineata'', altii ezita si cand o spun rasufla usurati repetand ''am spus-o, am spus-o'', altii spun doar '' tin extraordinar de mult la tine'', altii nu spun nimic si traiesc cu speranta ca partenerul intuieste. Eu sunt undeva pe la mijloc, astept ca un pradator pana simt momentul potrivit si apoi o spun sigur de mine incercand sa fiu cat se poate de convingator. Dar acum nu este ca de obicei, intr-un roman politist totul trebuie facut cu atentie, astfel incat am hotarat sa-mi exprim sentimentele intr-un alt mod.
Stiu, sunteti curiosi ce alternativa am ales, dar asta deabia maine dimineata inainte de cafea ve-ti descoperi.
Pana atunci am sa va dau cateva indicii: recuperari 1, plic, tavita :o)

Succes!

Privirea unui curcubeu

Stau si privesc zarea asteptand sa vad o pata de culoare, nu stiam ca acest curcubeu al sufletului este atat de aproape de mine. Privesc cum apare, ma bucur cateva secunde de el si apoi il conduc pana in departare cu privirea sperand ca se va opri macar un moment si va privi inapoi. Caut cu privirea-mi disperata dar in zadar, intr-un tarziu imi savurez berea si ochii imi sunt desfatati cu o superba priveliste, un curcubeu in zare, prea departe pentru a fi deslusit, prea departe pentru a ma vedea zambind, prea departe pentru a ma auzi, dar suficient de aproape pentru a sti ca sunt acolo si-l privesc. Ma bucur in tacere, este secretul meu, nu spun nimanui si privesc pana cand intr-un tarziu dispare.

Iti multumesc ca ai aparut pentru mine, iti multumesc ca m-ai privit, iti multumesc ca existi.