Am cateva luni bune de cand incerc sa scriu ceva si simt ca nu pot. Azi mi-am luat inima in dinti, am incercat sa nu ma uit in urma si sa-mi continui povestirile. Viata este ca un val, vine si pleaca, ar fi pacat sa nu te bucuri de ea atunci cand ai ocazia.
Nu s-au intamplat multe in viata mea de cand nu am mai scris, acelasi serviciu, aceeasi casa, aceeasi masina, aceeasi ....... aceeasi ......... aceeasi.
Am inceput anul amortit, de parca ..... totul se misca in reluare, oamenii sunt fara chef, fara vlaga, fara dorinta iar eu fraternizez cu ei, este bine ..... sunt om.
Am acelesi intrebari existentiale, inca nu am gasit un raspuns si probabil nici nu am sa gasesc, dar ma incapatanez sa caut precum cauta un caine osul ingropat, cu speranta.
Sap, sap, sap.......... fara sa constientizez ca nu pot descoperi ceva ce nu exista, adevarata puritate este chiar cea pe care nu o pretuiesc.
