A venit luna Septembrie, o luna chinuitoare pentru mine prin prisma datei de 19, o data care mi-as fi dorit sa nu fi existat in aceasta luna.
Spre deosebire de anul trecut am fost singur in aceasta zi, eu cu mine si cu gandurile mele, dar in timp ce calatoream am inceput sa pun la punct un plan cu ajutorul caruia aveam de gand sa o fac sa sufere pe July, deoarece ea este femeia care reuseste sa ma duca precum un carusel de la extaz la agonie si de la agonie la extaz.
Mi-am atins scopul, am facut-o sa sufere, sa simta prin fiecare por al ei cum este sa imparti, sa ramai fara aer, cu sufletul sfasiat ca nu poti interveni, cu regretul ca nu poti schimba nimic.
In realitate toata temerea ei nu a fost decat o farsa, o farsa in care am facut-o sa creada ca m-am culcat cu alte femei. S-a zvarcolit ca un peste pe uscat in aceste zile neavand posibilitatea sa ma opreasca.
Cand am ajuns in oras a insistat sa ne intalnim, nu-mi venea sa cred ca dupa tot ce-i spusesem dorea sa ma vada. Imi propusesem sa-i spun ca totul a fost o farsa dupa ce trecea weekendul, sa-i mai ofer inca doua zile de agonie, dar atunci cand am vazut-o trista si plansa, nu am mai rezitat si i-am dat telefonul pe care inregistrasem un filmulet in care ii spuneam adevarul.
Ma privea si nu-i venea sa creada, nu stia daca sa planga sau sa rada, ne-am luat in brate si ne-am tinut strans, cateva momente mai tarziu am facut dragoste. O doream cu fiecare celula, toata frustrarea si dorinta mea de a o face sa sufere devenise acum dorinta. Am simtit-o cum de mult nu o mai simtisem, imi venea sa o savurez celula cu celula cu o pofta nebuna.
Bucuria noastra a reprezentat linistea dinaintea furtunii, furtuna ce avea sa vina necrutatoare cinci zile mi tarziu. O zi fatidica de toamna in care aveam sa aflu ca July si-a pierdut fratele. Incerc sa dau de ea si parca totul complota impotriva vointei mele, nu reuseam sa o contactez. In cele din urma ii aud vocea disperata , incerc sa fiu tare dar suferinta ei sfasietare ma doboara.
Plang, incerc sa fiu tare dar nu reusesc, incerc sa o imbarbatez dar ...... sfarsesc prin a fi imbarbatat chiar de ea. Celula pe care o gustasem cu toata fiinta mea cu cateva zile inainte, acum suferea prin toti porii ei iar eu nu puteam sa fac nimic decat sa asist in tacere.
Nu plange floare draga,
Stiu ca nu-i usor,
Cred ca te doare tare,
Sa-ti pierzi un fratior,
Voi fi mereu aici,
Sa-ti spun ca te iubesc,
Si sa te strabg in brate,
Tristetea sa-ti inec.
El va trai prin tine
Va fi mereu cu noi
In suflet si in minte
Il vei purta cu dor.
Voi face tot ce pot,
Tristetea sa-ti alung
Si sa revina totul,
La fel ca la-nceput.
