Desertificarea sufletului

 In timp ce scriu zambesc, nu am un motiv anume, pur si simplu ma uit in viata mea amorroasa si zambesc. Sunt in stadiul de desertificare, de la extaz la agonie si invers, nu indraznesc sa ma vait, am facut-o de prea multe ori si sincer consider ca nu am motiv. Desi pare greu de crezut, din relatia cu July am ajuns sa-mi apreciez mai mult sotia si familia. S-a intamplat exact ca in povestea cu drobul de sare, am intalnit lucruri mult mai grave incat am ajuns sa apreciez atat de mult ce am acasa.
Saptamana trecuta am fost plecat in interes de afaceri si a venit si July cu mine, ii promisesem cu ceva timp in urma ca o voi lua cu mine indiferent de cum va evolua relatia noastra. Am insistat mult sa nu mearga cu mine si sa lase amintirile avute pe acele locuri nepangarite, sa ramana ceva frumos, nu am reusit sa o conving. Dupa cum va asteptati aceasta deplasare a fost presarata de discutii legate de trecut si sex, a doua parte nu a fost la fel de intensa ca in trecut dar a existat. Primele zile am fost rece, nu doream sa ma culc cu ea, simteam ca daca am sa o fac asteptarile ei in ceea ce ne priveste vor fi din ce in ce mai mari, intr-un final s-a dovedit ca aveam dreptate.
Am mers pe meleagurile placute noua, am privit cerul de pe dealul unde am facut dragoste, pe acelasi deal mi-a cazut la picioare si m-a rugat sa o iert, sa-i mai acord o sansa, pe acelasi deal am luat-o in brate si am trecut un prag imaginar spunand ca acolo este ''casa''noastra. Am facut toate acestea ca un dar de multumire pentru ceea ce a fost intre noi, pentru dragostea purtata de ea, pentru clipele frumoase dintre ''uragane''. In acelasi timp ii citeam disperarea in ochi, saptamana a trecut si ea se agata de orice, cu o noapte inainte m-a sarutat din cap pana in picioare, din pacate pentru ea am fost de neclintit, imi reveneau in minte doar intrebari si imagini legate de trecut, imi doream doar sa ma odihnesc, sa nu o mai vad, sa las totul in urma si sa fug.

Pe drumul spre casa mi-a propus sa vizitam Transfagarasanul, nu stiu cat a vazut din el, incepuse sa realizeze ca a trecut o saptamana si nu a reusit sa ma convinga sa-i mai acord o sansa. Pe ultimii 100 de Km a sta in genungi in fata scaunului de la pasager plangand si rugandu-ma sa o iert, sa-i mai acord o sansa. Am ajuns acsa si disperarea o cuprinsese, stia ca dupa ce o sa coboare din masina totul s-a terminat.

Imi era mila de ea, ne-am imbratisat ca si cum ne-am fi dspartit pentru totdeuna si urma sa nu ne mai vedem, a coborat din masina si a ramas inmarmurita in timp ce eu ma indepartam.
Nu am rezistat si am oprit masina, am coborat si i-am spus ''bine'', a venit alergand spre masina cum ar fi dorit o reconfirmare. Doua ore mai tarziu aveam sa regret decizia luata, recitisem povestea trecutului si m-am umplut de mahnire.
Imda, i-am mai acordat inca o sansa dar pe termen limitat, i-am solicitat ca intr-o luna de zile sa faca ceva legat de acest trecut nenorocit.
Ultima incercare de a-mi dovedi cat de tare regreta trecutul s-a sfarsit prost, i-a trimis un mail lui Antonio cu dorinta de a-si arata regretul, in schimb nu a facut decat sa-i arate ce anume i-a facut placere si de fapt din cauza cui trimite toate aceste mail-uri, o greseala capitala, o greseala careia eu i-am mai acordat o sansa.
Uneori cred ca sunt un alt frustrat din dragoste cu o slabiciune la o femeie care nu este capabila sa expuna lucrurile conform realitati. Frustrarea mea a ajuns la un asemenea nivel incat in cursul acestei deplasari am ajuns sa reproducem actul sexual avut cu Antonio, pozitii, mangaieri, miscari etc. Atat de greu este sa-ti vezi partenera intinsa si sa te gandesti ca asa cum stai tu la un moment dat a stat un tip de 50 de ani. Cu atat mai greu este cand ea iti spune ca nu a fost atrasa de el, dar nu a putut sa-i spuna NU si stai si te intrebi de ce nu a putut sa spuna NU. Apoi o privesti cum iti sta la picioare si te implora sa-i mai acorzi o sansa, de aici desertificarea sufletului, de aici tristetea din privirea mea.

Nu faceti ca mine, un preot mi-a dat urmatorul sfat pe care din pacate eu nu am fost capabil sa-l urmez '' i-a plugul de coarne si nu te uita in urma''