Azi este sambata 30.08.3014, penultima zi din vara si nu numai.
Se spune ca toamna se numara bobocii, poate ca asa este, toamna anotimpul roadelor, toamna anotimpul peisajului pastelat, toamna anotimpul plin de insemnatate si durere.
M-am culcat aseara cu o dorinta si o speranta in suflet, as vrea sa fiu mai bun, sa am puterea de a accepta ce nu este de acceptat, de a vedea ceea ce nu vad, de a simti ceea ce trebuie simtit.
O ultima zi din vara si nu numai, ma simt ca o frunza pregatita sa paraseasca copacul, oricat de mult mi-ar placea sa stau si sa ma las purtat de adierea timpului, aleg sa cad, aleg sa urmez cursul firesc al naturii.
De cazut vom cadea impreuna, dar hai sa zburam cat ne va duce vantul si sa ingrosam covorul aramiu...tot impreuna.
RăspundețiȘtergereTu esti copacul de care ma desprind, m-am ofilit July, nu mai am puterea de a lupta cu timpul, m-a infrant.
RăspundețiȘtergereEu nu am cum sa fiu copacul...nu sunt atat de puternica incat sa fiu eu copacul. Si eu tot o frunza sunt.
RăspundețiȘtergereCopacul de care vorbesti este iubirea noastra, ea ne-a tinut pe amandoi in vant.
Pt mine, acest copac al nostru e un conifer, sunt sigura ca asta e.
Atunci vom zbura impreuna
RăspundețiȘtergereEu inteleg ca ramaneti impreuna :))))))Ce ma bucur pt voi! Sincer sunt surprinsa. E de bine, stiam eu. Sa nu.mi raspuuuuuunzi.
RăspundețiȘtergere