Chipul din oglinda

Mi se întâmpla uneori sa ma opresc si sa privesc oamenii, sa le analizez gesturile, mimica, fericirea, tristețea, rutina de zi cu zi. Ne  uitam ca într-o oglinda nefiind conștienți de noi, de chipul nostru, de vârsta noastră, de gesturile nostre, de mimica noastră. Dimineața în drum spre birou am avut ocazia sa analizez trei tineri, probabil liceeni, tineri, dezinvolți, cu gesturi exagerate, care lasă sa iasă la iveala teribilismul specific vârstei. Pentru câteva momente m-am întors în timp și m-am văzut pe mine, un tânăr dornic sa iasă în evidenta, nu prin fapte ci prin vorbe, nu am fost niciodată un lider, nici la lucruri bune dar nici la rele, în schimb am avut darul vorbirii. Am reușit de fiecare data sa-mi atrag simpatia celorlalți prin viu grai, poate uneori exagerat din dorința de a ma evidenția în fata unei fete ce o îndrăgeam. Ca și acum, nici atunci nu am fost conștient de mine, de fizicul meu, de punctele mele forte sau de defectele mele, deși defectele de cele mai multe ori erau enumerate de ceilalți. 

Cum ar fi sa nu avem oglinzi, sa nu știm cum arătam, doar sa putem privi fără a ne putea vedea, totul s-ar reduce la mimica celorlalți, în funcție de zâmbetele și gesturile lor ne-am da seama dacă suntem sau nu draguți. Cât de importanți sunt ochii, aceasta poarta spre suflet, acest labirint nemărginit plin de viata și culoare. 

Priviți-va chipul în oglinda și analizați-va trăsăturile, chipul din oglinda este cel care a înfăptuit si bune și rele, chipul din oglinda este cel care stârnește zâmbete sau tristete, chipul din oglinda este cel iubit sau izgonit.

Privește-ți ochii și vezi mai departe de ei.