miercuri, 26 noiembrie 2014

Oboseala unei neimpliniri

Ma simt obosit, atat fizic cat si psihic, am obosit sa lupt cu lucruri ce nu-mi plac, am obosit sa tot explic si sa argumentez ceea ce este evident.
Dumnezeu ma iubeste, mi-a daruit tot, mai putin ceea ce caut, poate ca am ceea ce caut si din aceasta cauza nu am gasit-o nicaieri in alta parte. Simt ca ma invart intr-un cerc din care nu mai pot sa ies, un cerc ce ma sugruma, un cerc ce-mi da dureri de cap si suflet. Am imbatranit cu inca un an si ma bucur, ma bucur ca Dumnezeu a fost bun si mi-a oferit sansa de a trai inca un an cu toate urcusurile si coborasurile lui.

Vin sarbatorile, sunt inconjurat de atata lume dar eu ma simt singur, am atatea realizari pe plan personal si profesional dar ma simt neimplinit. Ce rost are viata daca nu avem pretentii de la noi si de la cei din jur, "spune-mi cu cine umbli ca sa-ti spun cine esti"

Sunt convins ca in aceasta lume cineva gandeste si simte exact ca mine, doar ca nu ne-a fost dat sa ne intalnim in aceasta viata.

Te salut suflete, nu inceta sa speri cum nici eu nu voi inceta sa te caut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu