Te-am asteptat cu atata nerabdare si simt ca nu m-am bucurat suficient de tine, imi este teama ca ai sa placi fara sa te savurez cu fiecare celula. In mare sunt cum ma stii, cu gandurile mele, cu rutina zilnica si putin mai imbatranit, tu in schimb esti neschimbata invaluita in mantia ta multicolora.
Am obosit draga Toamna, am obosit sa tot caut ceea ce pare sa nu existe, am obosit sa fiu inconjurat de oameni mici care isi traiesc viata in minciuna si fara logica.
Am obosit draga Toamna, te rog primeste-ma in bratele tale si alinta-mi ochii cu pastelul de culori, mangaie-mi tamplele cu al tau aer racoros si saruta-mi fruntea cu a ta ploaie rece.
Sper Toamna sa ne intalnim in locul nostru mirific, unde tu esti in largul tau si iti etalezi frumusetea nestingherita, unde cat vezi cu ochii esti tu, doar Tu si Eu.
Nu pleca fara sa ne vedem, asteapt-ma ca vin scumpa mea prietena.
Om mare ce ai copil in suflet, cineva te iubeste tare.
RăspundețiȘtergereChiar daca te supara, mereu vede copilul din tine si se induioseaza.
Vrea sa il alinte si sa il ingrijeasca, ca sa poata sa ramana pui de om in suflet de om mare.