Privirea unui curcubeu

Stau si privesc zarea asteptand sa vad o pata de culoare, nu stiam ca acest curcubeu al sufletului este atat de aproape de mine. Privesc cum apare, ma bucur cateva secunde de el si apoi il conduc pana in departare cu privirea sperand ca se va opri macar un moment si va privi inapoi. Caut cu privirea-mi disperata dar in zadar, intr-un tarziu imi savurez berea si ochii imi sunt desfatati cu o superba priveliste, un curcubeu in zare, prea departe pentru a fi deslusit, prea departe pentru a ma vedea zambind, prea departe pentru a ma auzi, dar suficient de aproape pentru a sti ca sunt acolo si-l privesc. Ma bucur in tacere, este secretul meu, nu spun nimanui si privesc pana cand intr-un tarziu dispare.

Iti multumesc ca ai aparut pentru mine, iti multumesc ca m-ai privit, iti multumesc ca existi.