Umbra unui chip pictat

In viata poti trece peste anumite lucruri doar atunci cand nu mai fac parte din prezentul tau. Uneori ne amagim ca este posibil, vrem sa credem in vise, vrem sa credem in speranta, refuzam sa acceptam realitatea sperand ca maine va fi altfel.
Poti uita ca esti bolnav, dar in cele din urma boala isi va spune cuvantul, nu poti ignora ce nu este de ignorat.
De ceva vreme am inceput sa pictez, vreau sa-mi iasa un chip dar imi dau seama ca talentul meu este umbrit din cauza fundalului, oricat de frumos as contura acest chip, culorile tipatoare ale fundalului umbresc acest superb portret. Se spune ca tablourile devin importante dupa ce totul devine trecut, dupa ce praful se asterne , asteptand parca un ochi mai putin critic care ar putea sa le salveze de la pieire si anonimat.
Eu ma consider un artist exigent, imi place sa am in colectia mea tablouri rare, tablouri care merita privite ore in sir incercand sa le gasesti un defact si la sfarsit sa exclami satisfacut: PERFECT!

Toti ne-am dori sa fim un tablou perfect, putini reusim, depinde de artistii care ne-au pictat, fiecare isi lasa amprenta proprie, de cele mai multe ori iese o pictura abstracta, o pictura inteleasa de foarte putin oameni, probabil de oameni care la randul lor au sufletul asemeni unei picturi abstracte.

Pictez, se distinge o figura diforma din care se evidentiaza clar o privire si un zambet, restul este format din linii ..... linii ce ar putea prinde contur sau ar putea ramane doar niste linii.
Privesc si incerc sa inteleg ce-mi doresc sa obtin, un tablou abstract sau un portret, am plecat de la ideea unui portret dar acestui fundal tipator i s-ar potrivi mai bine ceva abstract.

Suntem acoarele in mana unui pictor, tu ce fel de pictura crezi ca esti?