Azi cerul este cenusi ca si cum ar fraterniza cu sufletul meu, dar privind orizontul se intrevede un superb albastru, oare la mine ce se vede la orizont?
Pentru cateva clipe de nicaieri a aparut soarele vrand parca sa-mi aline tristetea si sa-mi mangaie chipul cu ale lui raze.
- Multumesc Soare, esti un prieten bun, am atatea sa-ti spun.
- Daca ai sti tu Soare in ce situatie ma aflu, nu ai mai considera dragostea dintre tine si Luna imposibila.
- De ce pun atata suflet?!!
- De ce-mi pasa?!!!
- Tu vorbesti serios Soare sau singuratatea te-a facut sa vezi lucrurile cu atata indiferenta?!
- Mai Soare, uite cum stau treburile, pun suflet fiindca simt ca nu sunt singur, simt ca cineva este langa mine, simt ca sunt dorit. Pun suflet pentru ca stiu ca sub acea stampila mare si neagra se afla o pagina alba, imaculata.
- Stii Soare, un vapor care este condus prin superbele ape albastre va arata mereu mai bine decat un vapor care isi alege singur traseul, intr-un tarziu va esua si atunci nu va mai fi la fel de valoros. Uneori astfel de vase pot fi salvate de la scufundare si pot fi carmuite sa mearga in ape calme. Vor purta mereu pecetea vasului ce era sa se scufunde dar cel putin vor exista si nu vor fi doar niste epave.
- Soareee, in cazul in care o vezi, te rog sa ne mangai pe amandoi in acelasi timp, astfel incat sa-i simt caldura prin raza ta, daca nu, transmite-i Lunei sa ne mangaie la noapte pe amandoi, sa ne vegheze somnul astfel incat in vis sa fim amandoi.
Multumesc Soare, fugi si te odihneste, cred ca esti obosit dupa atata mers pe cer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu