Nu stiu daca ati simtit vreodata cenzura in suflet, sa vrei sa spui ceva si sa-ti dai seama ca nu este momentul potrivit, ca nu merita sa se stie ce gandesti, ce simti, ce traiesti.
Este atat de dureros sa vrei sa te exprimi si sa nu poti sa o faci, atat de dureros sa crezi ca nu merita, ochii sa-ti vorbeasca dar buzele sa-ti fie impietrite.
Daca ar fi sa descriu in momentul asta dezamagirea ar insemna sa fac o insiruire de numere, ani, persoane si tari.
42 - o varsta
2 - o perioada
2010 - un an
Italia - o tara
toate legate de o persoana
Matematic rezultatul este sumbru:
- suma: dezamagire suprema,
- inmultire: s-a facut la momentul respectiv mai mult decat imi doream
- impartire: Inca nu este momentul sa impartim
- scadere: de ceva vreme tot scad si sunt curios unde am sa ma opresc
Nu am fost niciodata bun la matematica, dar ecuatia de mai sus imi este atat de clara incat ma simt ca un olimpic.
Mi-as dori sa pot iubi asa cum am mai facut-o, dar am o ancora in inima care pe zi ce trece sa infige mai tare si durerea ma distrage de la ceea ce vad, ceea ce ating, ceea ce simt.
Dezamagirea ne este servita sub multe forme, de cele mai multe ori apare de unde ne asteptam mai putin.
Poti trai cu gandul ca ai dezamagit?
Poti trai cu gandul ca te-ai complacut?
Poti trai cu gandul ca te-ai oferit?
Poti trai cu gandul ca vei pierde?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu