Ploua, gandurile mi se scurg in minte precum picaturile de ploaie pe geam. Nu inteleg de ce totul trebuie sa fie atat de complicat, de ce totul trebuie sa fie altcumva decat ne dorim. Sunt trist, privesc in gol ca si cum as cauta infinitul, dar privirea spre infinit imi este oprita de ganduri triste ..... nimic nu iese cum imi doresc.
Traim in secolul comunicarii si cu toate acestea, oamnii comunica intre ei atat de putin , ore de ce?
De ce nu putem discuta deschis, de ce nu putem fi sinceri, de ce nu ne putem bucuram impreuna, de ce trebuie sa ne prefacem ca este bine, de ce trebuie sa traim in obisnuinta, de ce nu spunem ce simtim, de ce ..... de ce?
Zborrr .............. sunt o picatura de ploaie care isi cauta locul perfect, oare am sa-l gasesc?
Picaturile de ploaie cad haotic...peste tot ...greu de gasit locul perfect....:)
RăspundețiȘtergereSperanta este ultima reduta, daca o pierdem ..... inseamna ca suntem niste suflete pustii
RăspundețiȘtergere