Am avut ocazia sa citesc multe povesti, dragoste, regret, singuratate, dezvaluiri, dar din pacate in majoritatea cazurilor pluteste o urma de tristete.
Putini sunt cei care isi exprima in scris bucuria, este si normal, cand esti bucuros, fericit, euforic, nu-ti pierzi vremea cu scrisul, ai lucruri mai bune de facut.
Dar viata nu este tot un zambet, stiti ce este cel mai dureros ..... sa vezi un suflet tradat, o iubire ce nu poate fi finalizata si singuratatea. Este atat de trist cand vezi atata dragoste nerostita, atata pasiune nefolosita, atatea sentimente moarte, atata suferinta si lacrimi.
Dupa cum va inchipuiti si eu am povestea mea, inca nu stiu unde s-o incadrez, dar o data ce scriu aici este clar ca-i trista. Un cautator de vise, care crede ca a gasit visul vietii lui si care se trezeste in mijlocul unui cosmar. Cum as putea defini cosmar: un trecut care nu are legatura cu mine dar caruia nu pot sa-i gasesc o explicatie. Un trecut in care tieneretea si naivitatea au fraternizat lasand o persoana tanara sa ajunga in mainile unei persoane mult mai in varsta. Un prezent plin de clipe placute dar si de imagini dezgustatoare, dezamagire si gust amar. Este greu sa ti la cineva si sa-ti dai seama ca ceea ce tu atingi, ceea ce tu simti, ceea ce tu venerezi a fost la un moment dat capabila sa accepte asa ceva.
Este trist sa-l privesti pe celalalt si sa cauti in ochii lui acel licari de ieri, alataieri ..... , dar sa simti ca acum il cauti in zadar. In acesti ochi tristi se citeste durere, neputinta si parerea de rau ca trecutul nu poate fi schimbat.
Ma simt inert, lipsit de orice bucurie sau tristete, stau cu fata-mi cazuta si astept secunda urmatoare, tic tac, tic tac ....... tic tac .......
Sunt doar un cautator de vise, un explorator al clipelor placute si al suferintei.
Nu fugii scumpul meu vis, lasa-ma sa te ajung si sa ne pierdem in multime.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu