Suflul greu al torturii

In viata toti suntem mai devreme sau mai tarziu evaluati, cu bune cu rele, dar nu scapam. In functie de rezultat, mergem mai departe, incheiem colaborarea sau se aplica tactica: nu ne iubim dar nu avem incotro, mergem mai departe. Cea din urma se numeste compromis, mai devreme sau mai tarziu se va pune punct, incheierea colaborarii reprezinta o dovada de curaj a oricarei parti, prima varianta este ideala.
Tu ai fost evaluat, in ce categorie te incadrezi?
Ma simt inert, sunt precum un zombi care nu are o directie precisa, dar crede ca stie ce vrea.
Azi am trait o adevarata tortura a imaginatiei, o tortura sufleteasca, auch, auch, auch, inca ma doare, in atat de multe locuri ca nici nu stiu unde sa mai pun degetul.
Cel care ma tortureaza sa nemuste Intamplare, din pacate ...... acest individ fara mila nu este Intamplarea mea, probabil daca era a mea stiam cum sa-i fac fata. Partea mai putin placuta este ca, colaboreaza foarte bine cu un alt individ numit Trecut,  din pacate nici acesta nu face parte din grupul meu de prieteni. Stiam ca sunt periculosi, dar pana acum am stiut cum sa ma feresc si le-am facut fata. In timp ce mergeam cu masina, Intamplarea si-a facut aparitia impreuna cu ticalosul de Trecut, nu le-am dat importanta si am mers mai departe ignorandu-i. Dar vedeti voi, nu sunt niste amatori asa cum am crezut, sunt niste profesionisti. Trecutul mi-a atras atentia si Intamplarea a punctat, auch ..... fix in inima, dar ma tin bine.
Reusesc sa fug si sa gasesc  un scut numit Speranta, adevarul ca era cam ciuruit, dar trebuia sa ma apar cu ceva. Pentru siguranta m-am gandit sa-mi sun un amic la care apelasem candva Intamplare Ocazionala.
Superrrr amicul, a venit si s-a pus pe treaba, mi-a scos aschia numita Indoiala din inima, aschie infipta de Intamplare, apoi a discutat cu cei doi ticalosi.
Woouuu, nu-mi vine sa cred ca am scapat, inca ma doare locul unde Intamplare a infipt aschia numita  Indoiala, dar am sa ma vindec. Ma uit la scut si ma gandesc sa-l pastrez, mai mult ca amintire decat ca necesitate.
In timp ce savuram putinul timp liber la birou, citeam diverse scrieri, brusc ma simt lovit de Intamplare, miselul isi facuse aparitia si m-a lovit cand ma asteptam mai putin.
Unde naiba este scutul meu ciuruit?!!!
Dau sa ma ridic, ochii imi sunt atintiti in scrieri, cum nu ar fi fost suficient Trecutul vine si ma loveste in plin suflet, mi-am dat seama ca era mai tanar decat estimasem.
M-au lasat plin de durere, sa-l ia naiba de scut, tot nu stiu unde l-am pus !!!
Incerc sa ma ridic cu ochii atintiti in scrieri, loviturile isi spun cuvantul, dar ...... firar al naibi ..... uite scutul !!!
 Il pun in spate si plec cotonogit acasa.
Parca si acum aud rasetele isterice ale celor doi derbedei care ma injoseau.
Gata, nu am sa mai las scutul niciodata, il voi tine lipit de mine!
O perioada, cei doi ticalosi nu s-au facut vazuti, ori erau prea ocupati, ori eu eram prea orb ca sa-i observ, ori m-au vazut inarmat cu scutul meu ciuruit numit Speranta, si au hotarat sa stea in umbra.
Stiti cum este omul, cand vede ca-i merge bine considera ca este scapat de pericol, astfel ca am renuntat la scut, ma saturasem sa-l tot tarasc in spate.
Immmm ........ ce ar fi daca azi as evalua pe cineva?
Oare o sa treaca testul?
Immm ........ proasta idee, Intamplare si Trecut abia asteptau acest moment.
Firar, nu am scutul la mine, cred ca am sa mi-o cam iau. Asa a si fost, Intamplare a fost initiatorul, a dat cu mine de pamant, Trecutul doar se amuza si din cand in cand mai tragea cate un sut la suflet de parca era la campionatul mondial de fotbal.
STATTTIIIIII !!!!!
Nu se opresc, nu pot sa ma apar, infig bucati mari de Indoiala in mine, sunt ranit, auch ..... auch .... testul a fost picat.
Nu s-au oprit aici si m-au torturat trei zile, dar cea de azi a fost cea mai durerosa. Intamplare a vrut sa stiu exact cine este, a vrut sa-i vad fata lui hidoasa si dezgustatoare, imi zambeste ca un lunatic plind de mandrie.
Zambetul lui ma demoralizeaza, TEEEE URASSCCCCCCCC FATA DEZGUSTATOARE !!!!!!!!
Credeti ca-i pasa ca-l urasc, nici macar nu ma aude, nu-i pasa, dar vrea sa vad si sa stiu tot, Timpul se lauda cu a lui tinerete si-mi repeta intr-una ca l-am subestimat.
- Esti praf amice !!! imi tot spune Timpul
As vrea sa fug, dar unde sa ma ascund, sunt in camp deschis, sunt plin de rani care ma dor ingrozitor, cred ca imi voi gasi sfarsitul aici, probabil pana aici a fost totul.
Ma simt batjocorit de cei doi derbedei, dar cel mai mult urasc Intamplarea, daca as putea ajunge la el sa pot sa-l anihilez, daaaaa ...... stiu ..... nu se poate, este ajutat de Timp.
Cand simteam cum se scurge ultima suflare din mine, in timp ce Intamplare se pregatea sa-mi dea lovitura de gratie, de nicaieri apare Speranta, daaaa Speranta, scutul meu ciuruit. Nu ma intrebati, habar nu am cum a ajuns la mine, dar ma bucur sa-l tin in mana.
Incep sa ma apar, sper sa nu ma opresc aici, nu azi ...... REZISTAAAAA !!!!!! asta imi tot spun.
Maine poate o sa fie mai bine.
Sunt ranit, sunt foarte ranit, ma sprijin in scutul meu subred Speranta si sper ca voi face fata acestei situatii.
Intamplare si Trecut au plecat pentru moment, nu inainte de a ma privi inca o data ca si cum si-ar dori sa le vad chipul dezgustator.

Sper sa nu ma opresc aici, ma bucur ca am putu sa va scriu macar atat.

Cu drag,
Casanova