De ceva vreme ma simt absent, cum as face parte dintr-o lume careia nu-i apartin. Am tot ce si-ar putea dori un om, familie, situatie materiala, o extrarelatie etc, cu toate acestea simt ca ceva imi lipseste, simt o neimplinire, parca as fi in cautarea taramului pierdut.
De multe ori stau si ma intreb ce-mi doresc de fapt, ce m-ar putea satisface cu adevarat, ce ar putea sa ma implineasca astfel incat sa ma pot opri din aceasta alergare si sa spun ''asta mi-am dorit dintotdeuna''. Uneori cred ca viata este doar un maraton, alergi de la un ideal la altul si atunci cand il atingi esti atat de obosit incat nu te mai poti bucura de el. Acum zece ani ma entuziasma ideea de a avea macar o Dacia, acum am masina visurilor mele, in schimb bucuria si entuziasmul de a o avea au disparut. Am uitat cum este sa te bucuri de un lucru ca un copil, sa fi fericit ca-l ai, sa topai de fericire, sa te simti implinit.
Uneori imi doresc sa ma duc undeva la tara, sa ma retrag din zumzetul urban, sa pot asculta linistea, sa pot asculta corbii, sa pot asculta vantul. Acest gand ma entuziasmeaza, dar oare as reusi sa traiesc intr-un astfel de mediu, departe de civilizatie, departe de zumzetul urban, departe de actiune, departe de rutina zilnica, sa duc o viata simpla, cu nevoi simple, cu aspiratii simple.
Daca nu am depinde atat de mult de cei din jur, probabil ca ar fi posibil, dar constiinta imi spune ca nu sunt singur in aceasta rutina, ca trebuie sa tin cont de dorintele si idealurile celor din jur.
Voi ramane un cautator, un maratonist spre idealuri, un visator ce traieste cu speranta ca ceea ce cauta exista si ca infinitul poate fi atins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu